Am cucerit Mangalia.. și Neptunul (care între noi fie vorba, nu mi s-a mai părut plin de fițoși)..am tremurat de frig.. am răcit.. Am descoperit că marea poate să te fascineze chiar și când afară sunt 8 grade și tremuri ca o frunză în bătaia vântului..
Am văzut lebede care nu mai sunt de mult sălbatice și care la 5 dimineața erau pe malul mării cerșind pâine și întinzându-și în toată splendoarea lor aripile.. La mare lebede și pescăruși domesticiți, la munte urși.. Ce ți-e și cu natura asta alterată secole de-a rândul de mine... OMUL
Și totuși, eu, omul, am râs pe săturate, m-am ofticat că nu pot să dansez la fel de bine ca alții..m-am speriat de broaștele ce îmi săreau în cale în timp ce mă plimbam pe marginea lacului la 11 noaptea..Mi-a înțepenit fundul după atâtea ore de mers cu trenul, am inhalat fum de la jointuri cot la cot cu utilizatorii..fără ca ăsta să fie scopul meu..
A fost un week-end perfect tocmai prin faptul că a fost imperfect..sună ciudat, dar e cât se poate de adevărat..
Și după deconectarea de București, muncă, facultate, proiecte.. am ajuns înapoi în jungla asta cenușie și mi-am dat seama brusc că am o listă de 23 de lucruri urgente de făcut, în doar 2 săptămâni, un volum de muncă mai mare la serviciu..și pe deasupra.. o mare lene
Dar shhh..să nu spuneți la nimeni, că trece repede... Îmi dă viața asta două palme și mă trezesc din euforia mea repede repejor..
Acum 2 săptămâni
Postări
