Nitel patriotism nu strica nimanui!

Trebuie sa va povestesc de o seara de pomina. Ce e drept, trebuia sa sarbatorim o Andreea pe care nimeni nu o stie de Andreea, dar orice motiv e binevenit pentru a iesi. Ati ghicit, era 1 decembrie si noi o sarbatoream pe Sfanta...Andreea, care de fapt e Andreea o data pe an si sfanta cam tot o data!
Am sfarsit prin a canta „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama...” sau „Desteapta-te romane!”. Iar spre sfarsit „Daca pleci, ia-ma si pe mine..”, „Esti mireasa vietii mele...”, „Sunt vagabontul vietii mele...maturator de praf de stele”.

De ce va povestesc ceva ce s-a intamplat acum o luna? Ma gandeam la sarbatorita si mi-am dat seama ca are gusturi in a alege locatii minunate si, deasemenea, vreau sa va recomand cu caldura Gyuri's Pub! V-as recomanda la pachet si prietenii mei, dar cum prieteni ca ai mei rar gasesti, macar de partea realizata de Gyuri's Pub sa aveti parte! Muzica live, patron cu talent si vin fiert bun!

Am trait romaneste pentru cateva ore. Nu stiu daca e vorba de trecerea timpului, de faptul ca incepe sa imi placa sa dansez o perinita asa cum trebuie, sa dansez o sarba sau un blues autentic romanesc. Sau poate imi place folkul romanesc si imi dau seama ca il ador pe Valeriu Sterian si il simt mai viu decat l-as fi simtit daca ar fi fost cu adevarat viu. Sau Laura Stoica si actorul sau grabit! Ma gandesc la actorii grabiti ce trec prin viata noastra? Vin, stau, zambesc, pleaca!

Am spus in seara aceea ca ma simt batrana, ca doar ei se bucura atat de mult la acordurile populare! Ba pardon, sa-mi fie cu iertare greseala. Acum spun ca ma simt vie si atat! Ma simt foarte vie! Am patinat pe gheata fara frica de cazatura, mi-am ciocnit calcaiele in aer, am dansat un blues in bocanci si blugi si clar m-am ametit cu vin fiert!

Si daca tot imi incepusem dimineata la munca in urale de „La multi ani romane!”, am terminat ziua in cuvinte de lauda pentru un folclor bogat si minunat, fie el ca te indeamna sa bei vinul cu borcanul sau sa-ti iei la bataie soacra!

Lupta pentru supravietuire

Mrrrrrrrrr! Isi arata coltii! Are un vanat imbelsugat, isi baga coltii in el si infuleca in bucati mari! Isi scoate iar coltii albi la vedere, isi inclesteaza maxilarul! Este o femela cu pui si este atacata acum de 2 masculi ce ravnesc la vanatul sau! Infuleca iar si printre inghitituri maraie..iar..si iar... acum latra!
Sar pe ea, o musca, se apara, ii da sangele dar nu pleaca de langa hrana. Stie ca are pui de alaptat asa ca ii trebuie "vanatul". Ii musca pe cei 2 hapsani, ii alearga si castiga lupta de supravietuire. E puternica! Mereu am crezut ca instinctul matern iti da forta sa lupti!

Este ea, o catea tuciurie cu niste colti albi si ascutiti. Este singura si a facut rost de o shaorma mare! Asa se vaneaza si se supravietuieste astazi! Spectacolul National Geografic din statia de Ratb m-a facut sa-mi dau seama ca si noi avem instinctele de vanatoare si de supravietuire, dar la fel, ca si in cazul ei, vanatul nostru si-a cam schimbat proprietatile fizice si chimice!

Suntem niste fiare cu simturile atrofiate... dar niste animale brute in esenta noastra! Numai daca ne simtitm in pericol atacam si sfartecam totul in jurul nostru!

Decedat intre ani!

Am un cadavru in sufragerie! Este noaptea dintre ani! Am in jurul meu invitati autoinvitati! Nu stiu de ce vor sa-si petreaca noaptea dintre ani cu mine in pijamale! Si nici nu sunt o gazda buna! Am mereu scuza aia cu "Simtiti-va ca acasa, deci serviti-va singuri!"
Am ars friptura dintre ani? Iar? Sper ca nu!

Ei ma fac sa uit ca a decedat! Sau ca o sa moara? Nici nu mai stiu! Stiu ca a avut o viata scurta, dar care a parut o vesnicie! Stiu ca pe mine m-a exasperat, m-a pus la podea de prea multe ori..stiu ca 365 au insemnat mai degraba 10000000000!

Dintre toate urarile de anul acesta una dintre ele a fost poate mai sincera decat puteam suporta eu!

Simplu:
                                Iti urez tot ce e mai bun, dar cel mai mult iti urez sa uiti trecutul!

                                Eu imi vreau trecutul! Nu imi pare rau pentru nimic!

                                Poate, dar nu e necesar sa traiesti in el!

                                Asta niciodata!

Ce vreau eu de la noul an? Vreau sa stiu ca o sa ma prinzi daca o sa cad, ca nu trebuie sa mai port o parasuta de salvare! Vreau sa vezi ca m-ai gasit intre corzi si cu pumnii inclestati, vreau sa vezi ca eu nu stiu sa renunt niciodata! Vezi? Sper ca vezi o Alinuta asa cum e ea de fapt!
Sa nu faci niciodata greseala de a ma confunda!

Port o masca ca sa seman cu ceilalti... Stiu ca vezi dincolo de ea!

E pe moarte, e momentul in care isi marturiseste pacatele! Dar nu va fi bocit, nu pe Aleea Callatis, nu in noaptea aia, nu de catre mine! Eu una l-as fi omorat cu mainile mele daca as fi avut cum!

Acum doar astept sa-si dea ultima suflate, sunt ca un corb ce ii da tarcoale! Si ma bucur!

Old habits die hard?

Fals! Old habits don`t die! Cam asta zic englezii. Neaosii zic ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba!

Stiu asta, si o stiu pentru ca si eu sunt un soi de „lupoaica”, pentru ca si eu am defecte si nu le pot dezlipi de pe mine nici daca as da cu smilgher. Stiu asta pentru ca si tu ai defecte. Stiu pentru ca le-am vazut de mult, si pe zi ce trece apar altele noi ce imi defileaza trufas prin fata retinei. Suntem plini de defecte, spui. Ai dreptate. Toti avem defecte, dar putini avem calitati care sa compenseze. Depinde in ce parte atarna mai greu talerul balantei.

Daca te-am vazut ca pe un pacatos de la inceput, nu prea mai are ce sa ma surprinda. Daca ma stiu un pui de pacatoasa, nu am nicio pretentie sa port aripioare. Daca ti-ai spovedit mereu faradelegile, stii ca nu mai ai nicio trecere la anafura! Nu vreau schimbari, ci slefuiri. Nu visez perfectiune si norisori albi, ci mai degraba o furtuna cu tunete si fulgere care sa imi trezeasca instinctele de supravietuire! Vreau ceva care sa ma tina treaza, cu instinctul de lupta activat, nu ceva feeric care sa se naruie la prima rafala de vant.

Vechile obiceiuri nu mor si sper sa nu fiu singura nebuna care crede ca asta e de bine!

Iar tu, cel ce citeste! Si tu ai defecte! Ai multe, mari sau mici, dar le ai si sunt lipite de tine! Si nu exista ploaie care sa spele asa pacate! Din fericire?

Craciun fericit parlamentarilor!

Am fost obisnuita cu un popor roman educat in stilul Mioritei, care sa se complaca in fata sortii implacabile. Nu ma asteptam sa vad acte de..eroism!?! intr-o Romanie a anului 2010.

"Sinucigasul din Parlament" (in mod clar nu a vrut sa se sinucida, ci doar sa socheze) nu a facut decat sa atraga atentia asupra situatie dezolante in care a ajuns clasa politica romaneasca. Socul este mai mare deoarece contextul psihologic amplifica reactia mass-media si a societatii. Comemoram victimele Revolutiei, trecem prin lipsuri financiare, s-a aprobat un Buget pentru 2011 discutat si discutabil, cumparaturile de Craciun s-au subtiat, marile magazine sunt cam goale, bugetarii si privatul sunt pusi in doua tabere adverse si instigati la lupta.

Motiunea de cenzura se discuta in plen (a nu stiu cata motiune...le-am pierdut sirul si insemnatatea), Maria Sa, Marele Boc se ridica la pupitru ca sa ia...cuvantul (doar nu altceva), iar Adrian Sobaru se arunca de la balcon. Ce sa intelegem din asta?

Boc, da-ti demisia?
Guvernul Boc, remanierea?
Basescu, du-te dracu?

Eu le-am inteles pe toate trei. Bine a zis Base cand a zis ca a ciuruit! Ne-a ciuruit pe toti! Ne-a distrus psihicul in primul rand!

"Boc, ati furat drepturile copiilor!"

Cu o luna in urma un alt coleg al lui Adrian s-a sinucis in subsolul TVR. El a ales sa renunte, Adrian a incercat sa schimbe ceva! Iar eu sunt ingrata ca ii folosesc numele mic, dar as fi o nenorocita sa ii spun "Sinucigasul de la Parlament". Este un om, un om simplu, normal, intr-o situatie anormala care a propulsat Romania pe primele pagini ale ziarelor din intreaga lume. Cred ca i-am depasit pe chinezi care se bat de zor in plen.

Si cum bine isi scrisese pe tricou: Ne-ati ciuruit! Libertate!

O urare mai frumoasa pentru parlamentari decat asta nu se putea! Unde esti tu Steriane sa ne fredonezi: "Doamne, vino sa vezi ce-a mai ramas din oameni!"

Va urez si eu un Craciun fericit alaturi de cei dragi!

Niste gaz cu ranza de nuc, te rog!

Toata lumea are probleme! Toti, fie ei bogati sau saraci, singuri sau cu familie, fete sau baieti, la 14 sau la 80 de ani...toti, dar absolut toti au probleme! Nu exista probleme mai mici sau mai mari, mai grave sau mai inofensive decat altele. Fiecare ne percepem problemele ca fiind tragedii, bolile ca fiind incurabile, iar iubirile si despartirile ca fiind un capat de tara!

Nu sunt, asa ca treci peste ele! Get used to it or die trying!

Gazul lampand, caci la el o sa fac referire in randurile de mai hos, trateaza orice. Renumitul gaz cu ranza de nuc al bunicii mi-a vindecat reumatismul din copilarie, caci dupa ce stai ore intregi cu picioarele in zapada si cu fundul prin nameti capeti niste dureri babesti. As vrea ca buni sa imi poata inventa leac si pentru loviturile vietii asa cum stia sa ma trateze de amigdale inflamate. Cred ca si ea ar vrea, dar nu poate.

V-as da si voua din leacul meu. Ti-as da si tie care suferi fizic, ti-as da si tie daca as sti ca iti lipeste inima...si chiar ti-as da si tie daca as sti ca te face sa zambesti si sa uiti macar un clipa de rele.

Acum, in momentul asta nu am probleme. Bine, recunosc! Am, dar nu grave. Oricum nu mai vad problemele atat de grave pe cat sunt de prea mult timp. M-am invatat sa imi iau problemele in bascalie. Dar o sa am, stiu sigur ca o sa am probleme „problematice”. Este inevitabil pentru ca tot din carne si oase sunt si eu. Si nu stiu sa cer ajutorul, deci daca o voi face, inseamna ca e de rau. Si cand o voi face, tu, daca ai avea un strop de licoare magica, mi-ai da sa imi alin ranile?

In sevraj

E in venele mele..simt cum se strecoara spre capilare! Incet, inoculeaza tot ce e viu in jurul ei! Imi arata o falsa realitate plina de viata, dar de fapt m-a transformat in zombi! Si dau vina pe ea, dau vina pe cei ce au inventat-o, pe cei ce o produc si o comercializeaza.
Pe oamenii de advertising care imi creeaza falsa nevoie: Am nevoie de ea! Fara ea ma simt goala, nu am reper, nu stiu nici cat e ceasul, sunt rupta de realitate! De realitatea pe care mi-o arata.


Am cunoscut viata fara ea. Mi se parea minunata, plina de aventura, plina de necunoscut si de..farmec! Da, avea farmec! Daca ar fi sa ma intorc la viata aia nu as sti pe unde sa o mai iau. Am lasat si eu firmituri pe poteca si au disparut de prea mult timp! Nici nu mai e vorba de o doza, ci de un proces continuu. Este mereu langa mine, in bzunarul meu, in urechile mele, in dormitorul meu..este peste tot!
Tocmai pentru ca este peste tot nu mi se mai pare ciuadata. Imi atrage atentia atunci cand intru pe supradoza!


Sunt dependenta si nu stiu daca vreau sa ma las! Imi place! Este ea, tehnologia si a pus stapanire pe sinapsele mele!

Dumnezeu e ateu?

Daca noi credem in Dumnezeu, El in ce mai crede? Nu crede in nimic? Pai atunci e ateu?!? Bine ca Inchizitia e moarta si ingropata, caci altfel as fi fost biciuita pentru blasfemie!

Si totusi, daca este acolo sus, la mansarda si se uita la noi, probabil chicoteste pe rupte cand ne vede cum ne calcam reciproc in picioare, cum ne zambim fals sau ne injuram in mod gratuit! Asta daca ne vede! Nu de alta, dar am vaga impresie ca nu ne vede, nu ne aude, poate doar in momentele in care se plictiseste!

Suntem un fel de parc de distractii pentru El, toti niste clovni si mimi! Cand ne nastem ar trebui sa fim intampinati cu o urare de bun venit: Buna, bine ai venit la circ! De aici se iese doar cu picioarele inainte! Sedere placuta!

Moarte celui ce a inventat constiinta!

De cate ori nu ti s-a intamplat sa vrei sa faci ceva, dar sa nu te lase constiinta? Sa vrei sa injuri un marlan cu o varsta apreciabila si sa iti fie tie rusine de rusinea lui! Sa vrei sa faci ceva, dar sa te gandesti de 7 ori inainte de a o face, pentru ca daca? Sau poate daca?

Ai vrea sa minti, dar nu te lasa constiinta! Ai vrea sa spui adevarul, dar nu te lasa contiinta! Daca ranesti? Dar daca faci bine unei persoane rele? Constiinta e acolo, te trage de maneca, iti da una peste ceafa, iti da un sut in fund! E acolo, prezenta, precum un ingeras pe umarul tau si iti spune „Da!”... „Nu!”.. „Mai gandeste-te!”

Nu imi place! Cineva sa o ia va rog de pe umarul meu! As vrea o zi fara constiinta! Asa de amorul artei, sa vad cum imi sade de una singura in deciziile mele! Si atunci deciziile-mi vor fi practice, obiective? Hm, riscant, dar merita incercat! Sa ii fac Sâc! Sâc! Sâc!, sunt de una singura in nebunia asta si tu nu ma mai poti opri!

O dau pe gratis! Va si platesc! Luati-o de pe capul meu o zi si faceti-va de cap voi cu ea!

Am contiinta, nu e inca incarcata sau patata, dar are tot timpul sa devina! Maturitatea nu putea sa imi faca un cadou mai mare decat o constiinta treaza si mereu cu ochii pe mine! Maturitatea asta, cat de mult mi-am dorit-o, cat mai afirmam pe mirc ca am 18 ani cand eu aveam doar 13..cat m-a mai tras in sfoara! Cine a zis ca e bine sa fii matur, a mintit!

Iar cine o fi inventat-o, a mintit cand a lasat sa se inteleaga ca iti da puterea de a lua decizii. Iti da doar ratiunea sa iti dai seama ca orice ai alege, are riscuri. Dar mai bine riscuri decat regrete, caci dragii meu, Fara regrete e deviza mea!

Pacatul capital!

Iarta-ma pentru ca am pacatuit!

Iar nu mi-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica! Nu am facut gestul, dar m-am gandit si m-am intrebat daca e acolo si ma vede ca nu imi fac semnul crucii isi da seama ca nu sunt altceva decat o pacatoasa! Vreau si nu iau! Imi dai si te refuz! Te urasc si nu stii! Am incercat sa te fac sa ma urasti! Prefer sa ma urasti decat sa ma iubesti pentru ca imi e frica sa fiu iubita! Oare pacatosii merita sa fie iubiti?

Cum sa-ti fie frica de iubire? Stii tu, de ce ti-e frica nu scapi!

Imi doresc, dar si fug! M-am antrenat atat de mult incat pot participa la maraton! Cum asa sa-mi fie frica de ceea ce imi doresc? Trebuie sa risc? Iar? Se merita?
Cam multe intrebari pentru o singura seara! E o rana redeschisa in momentul in care credeam ca uitasem de ea! Imi place durerea asta, ma face sa ma simt vie! Asa stiu ca inca traiesc! Dar e ca un sentiment de deja-vu! Been there, done that! Am mai vazut fantana asta de pe marginea drumului! Am mai trecut pe aici. Ne invartim in cerc? Nu mai face asta pentru ca ametesc si cad! Si tu ai ameti daca te-ar invarti cineva in cerc!

Cercul e reprezentarea perfectiunii, a infinitului!

Ia invarte-te si tu in cerc si dupa sa imi spui daca e sau nu perfectiune! Si totusi, poate nu e cerc, poate e un oval. Sau un patrat si trecem mereu prin acelasi colt! Nu stiu ce e! Stiu doar ca am gresit drumul! Eu spun stanga, tu o iei in dreapta! Eu spun dreapta, tu o iei in stanga! Vezi ca mergi pe interzis! Iar! Asa ar trebui sa fie? Care e drumul corect? Ce ar fi daca data viitoare nu am mai gandi si am lua-o in directia in care ne duce inertia? Oare ce este? Oare ce ar fi?

Acum imi dau seama ca sunt atat de nervoasa pentru ca nu stiu ce e. Daca tu - da, Tu-, daca stii ce e si nu imi spui esti crud! Daca nu stii ce e, imi pare rau si pentru tine la fel cum imi pare si pentru mine!
Sunt pacatoasa si imi place! Da, sunt o pacatoasa si mi-as urla pacatul in salbaticie cat ma tin plamanii. Pacatul meu capital esti tu!

Hei, ma auzi cand iti soptesc? Dar nu mai spune nimanui, e secretul nostru! Am incredere iar si nu stiu de ce! Auzi, vreau sa raman o pacatoasa!