The King of The Shit Castle

Spre dezamagirea unora si bucuria altora, nu o sa scriu in engleza! Dar cel mai important, scriu in romana pentru ca o sa vorbesc despre un rege neaos!

Nu stiu cum se face, ca in tarisoara asta carpato-danubio-pontica, inverzita de arbustii plantati pentru a acoperi urmele defrisarii excesive, cu izvoare limpezi si reci in care traiesc pesti obezi, rauri cristaline cu o suprafata PET-uita si cu inundatii de 2 ori pe an si alunecari de teren... Da, in tarisoara asta pe care minoritatea conducatoare o vede ca pe o frumoasa Holstein baltata, iar majoritatea proletara spera sa mai traga ceva din ugerul deja secatuit de minoritatea mai sus mentionata. Aici si doar aici traieste ultima familie regala a sefutilor, cu sange maro si blazon pe care e scris „Ocupat, defechez!”.

Nu stiu cati dintre voi ati vazut cu ochii vostrii regi, regine, printi, ducese, conti, dar trebuie sa va spun ca ei sunt peste tot prin acest tinut Holstein. E de ajuns sa va uitati la sefi, sefuleti, sefuti, cacuti si cacute, in general la orice pispiriu ajuns la conducerea a ceva, fie ca e vorba de echipa de curatenie a WC-urilor sau de cea de aprovizionare cu hartie igienica. Orice specimen care ajunge sa conduca ceva, isi ia atitudinea de sef de trib, taie si spanzura, pupa in cur treapta superioara si calca in picioare cu glume expirate treapta inferioara. Isi creaza o trena imaginara si spera sa i-o duci tu, iar daca nu i-o duci tu, stai linistit, ca se gasesc alti aspiranti la postul de cacuti.

Sunt acei oameni care uita de unde au plecat, care pleaca de jos avand buzele umflate de la atata pupat si care odata ajunsi sefuti se comporta in conformitate cu renumele aristocrat, sangele albastru si coloana vertebrala aferenta!

Te uiti la el si ai zice: „Prea Maria ta Iluminata si Preaslavita, ai calcat in cacat si pute!”

PS: Daca vrei sa strici ceva, pune un prost la conducere si va face el toata treaba pentru tine!

De ce nu mai scrie Alina pe blog?

Pai, scrie. Dar scrie mult pentru Draft si publica foarte putin.  La aceasi intrebare, un coleg a raspuns sec: „Pentru ca nu am nimic de zis!”

Eu am raspuns: „M-a parasit muzul!”. Un raspuns previzibil pentru o tacanita ca mine!

De zis, mai am multe de zis, deci la mine nu se aplica regula colegului transant. Doar ca scriam cu o placere vadita in momentul in care stiam ca nu ma citeste nimeni, sau in cel mai rau caz, ma citeste o mana de oameni!

Nu e un blog de stiri. Nu e nisat. E doar o pagina in care un om obisnuit isi mai asterne gandurile intr-un mod obisnuit, in momente ale vietii lui obisnuite. Oricat mi-ar placea sa cred altceva, nu sunt decat un om ca toti ceilalti! Si daca stau bine sa analizez postarile din ultimul an, scriu foarte mult (si bine?) in momentul in care am fluturasi prin stomac sau in momentele in care urasc. Ok, deci trairile intense stau la baza creatiei.

Acum 10 min am terminat o conversatie cu Sofi, matusa psiholog, care, printre altele, imi spune sa nu disper. Eu disper destul de des si se vede destul de putin, dar cea care ma stie de o viata ma cunoaste destul de bine. Da, se pare ca e o perioada foarte proasta pentru mine, deci ar trebui sa incep sa regurgitez aici trairile intense. Nu sunt genul care sa-si puna mot-a-mot gandurile pe blog, asa ca daca veti citi printre randuri si alegorii, va veti distra copios pe seama necazurilor, nazurilor si belelelor subsemnatei.

Asa ca, da! Cand dau problemele peste mine, imi omor nervii scriind, batand campii cu gratie (cum bine imi spunea profa de istorie!), facand haz de necaz, omorandu-mi picioarele prin cluburi sau injurand de mama focului...

Asa ca sa purcedem zic!

Fumurile!

Ce? Fumatul!
Cum? Pai, aprinzi tigara si tragi in piept. Eventual sa nu uiti sa si expiri!
Cand? 10-11 ani
De ce? Din prostie, necunostinta, anturaj... inocenta

A: Cristina ce mai face? Va mai certati?

M: Nu. Nu o poti aborda asa, doar o stii!

A: Da, o stiu!

M: In schimb i-am gasit tigari in buzunar, plus ca a prins-o C. fumant in curtea liceului. I-a dat o palma. M-a durut, dar eu una nu stiu cum sa o iau uneori.

A: Nu o certa. Vorbeste cu ea!

M: Da, dar pana la urma fumatul nu e cea mai mare problema din lume. Bine ca nu se drogheaza sau mai stiu eu ce!

A: Oricum, nu o certa. Ia-o usor! E varsta. Nu are cum sa devina dependenta acum, asa ca se prosteste. E curioasa!

M: Da! Oricum cred ca si tu fumezi!

A: (ras) Nu am bani de mancare si crezi ca as arde banii de pomana doar pentru adaptare sociala? Si oricum, stai tu linistita, ca portia de curiozitate mi-am luat-o! Am fumat intr-un moment in care nici nu te astepti. Mai stii cand eram mici si ramaneam acasa cu verisorii? Pai ne urcam in pod si fumam la greu! Numai Kent! Nu stiu de unde mama naibii scotea bani pentru Kent! Dar ne-am cumintit dupa un an si ceva cand era sa dam foc la casa!

M: (ras) O doamne!

A: Da, dar nu e nicio placere. Si oricum, majoritatea fetelor care fumeaza mi se par dizgratioase. Nu toate locuiesc la Hollywood si sunt Katherine Hepburn! Nu stiu cata placere au baietii sa sarute 2 buze cu gust de tahoarca!

Cam asa i-am dezvaluit eu mamei acum ceva timp ca am fumat. Si am fumat, sa nu credeti ca era o prosteala doar pentru ca aveam 10-11 ani. Era o prostie, dar noi nu ne prosteam.

Si sora mea are o varsta la care e atat de dispusa anturajului. Pe 1 decembrie face 18 ani! E majora! Eu am 22 si tot nu ma simt adult si major. Nu e fumatoare, ci doar pipaitoare, adica mai pipaie cate una din cand in cand! Macar de ar sti sa aleaga ce e mai bun pentru ea!

Ajungi intr-un moment in care vrei sa le lasi, dar nu mai poti, nu te lasa ele pe tine. Din stravezie placere devine un chin!

In ce te costumezi?

Mananc portocale si turta dulce!

Incep sa vad brazi si ghirlande peste tot pe unde intorc capul, asa ca se pare ca da, vine Craciunul. Intru si eu in spiritul lui in seara asta, mai mult fortat! Acum o luna si ceva am intrat in Bambo ca sa caut niste decoratiuni si am vazut primul stand amenajat pentru Craciun. Am iesit imediat din magazin! Oricum nu mai stiam ce voiam sa caut!

In seara asta am vazut persoane costumate pentru petreceri de Craciun! Ce inseamna sa vrei sa iti motivezi angajatii, le pregatesti petrecere de sarbatori...cu o luna si ceva inainte! Petrecerea noastra, a GRS-ului, e joia viitoare, fix cu o luna inainte de nastere! Suntem prematuri, asta e, dar mai bine prematuri decat avortoni!
Mirosul asta ma face sa ma gandesc la momentele acelea de prin anii `90 cand asteptam de la Mosu` portocale si ghete noi. Nu ma interesa altceva! Si tot timpul ma trezeam cu un brad impodobit de Mosu prin gaura cheii. Smecher mai era, trebuia sa sufle printr-un pai ca sa impodobeasca bradul si nu stiu cum de mereu reusea sa faca asta, cu toate ca eu eram cel mai curios juma-de-om care existase pana atunci!

In ceea ce priveste Craciunul 2010, trebuie sa iau cadou unei colege, sa mai rezist cateva zile intrebarilor de genul: In ce te costumezi?. M-a exasperat intrebarea asta de cand s-a anuntat oficial ca avem bal mascat. In sfarsit, am inceput numaratoarea inversa, inca 4 zile!
Iar acasa, acasa nu mai simt Craciunul! Dupa ce anul trecut l-am petrecut in pat cu o bunica grijulie langa mine care statea cu mana pe telefon ca sa sune la salvare, anul acesta cred ca o sa il petrec...cred ca nu o sa-l petrec deloc!

In schimb, noaptea asta a fost o noapte nebuna, nebuna de tot! Rezultatul: cateva ore de zbantuiala pe muzica buna, miroseam precum un manunchi de tigari aprinse si stinse (credeti-ma, put ingrozitor tigarile alea) si... am descoperit o prietena!!

Acum stau cu laptopul in brate si cu picioarele pe perete, poate, poate nu m-or mai durea in halul asta, ingurgitez mandarine (mda, nu erau portoale!) si ma gandesc ca vine Craciunul!

Se aude: Alina, gandesti prea mult! Baga-te la somn ca pana la Craciun, maine vine o zi de munca!

Bine, va povestesc maine de ce urasc fumatul, si asta pe cuvantul meu de fosta fumatoare! Iar Craciunul, sper sa treaca cat mai repede!

Corporatist de succes în zece paşi

(via e-mail de la Lory)
1. Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare (Brăila sau Galaţi, de preferinţă). Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.


2. Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.


3. La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele invi dioase, taică-tău bea în cinstea ta.


4. Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, „nebuna de la cinci“. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.


5. După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice „Ţăranu“, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.


6. Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.


7. În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber“. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.


8. La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.


9. Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.


10. Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit.