Fericire e cand...

...esti la costum si alergi prin parc de nebun, cand te arunci in apa chiar daca nu stii sa inoti..fericire e cand te dai in leagan si nu iti pasa ca ai trecut de mult de varsta aia..

...cand mananci vata pe bat si mergi cu bicicleta prin parc..Fericire e atunci cand are lacrimi in ochi si iti spune ca e mandra de tine si de cum ai crescut..cand tatal iti face cinste cu prima bere din viata ta si vrea sa discute lucruri serioase cu neseriosul de tine...

Fericire e cand razi si nu stii de ce..Fericire e cand oamenii se lumineaza la fata cand te vad, cand altii te injura in glume si fac haz de defectele tale..Cand radeti de tine si nu se rade de tine...

...cand iti poti baga si scoate fara sa ai ce in politica, demagogie si oameni falsi!

...cand poti sa spui ca o sa schimbi lumea, si o sa o schimbi, iti spun eu!

Fericire e cand ajungi in strada cu bagajele si incepi sa dansezi si sa canti...Fericre e cand dupa nopti nedormite inca mai ai chef de zbantuiala, cand nu mai ai bani in buzunar decat de mancare pentru 2 zile dar preferi sa pleci la mare..

Fericire e cand rosesti si te balbai pentru ca apoi sa te ia de mana si iti zambeste..Fericire e cand puiul de om iti va arunca un zambet..cand iti cuprinde cu manuta lui degetul si gangureste..

Fericire e cand alerg cu picioarele goale prin ploaie si zambesc!

Fericire e viata mea...

Varaaaaaaaaa

Vine vara frate...sa vina, sa ma parleasca soarele, sa duhneasca a transpiratie in Ratb, sa racesc cand intru in curentul de la metrou, sa imi transform hainele albe atat de dragi mie in gri la doar 2 ore de la imbracare..sa vina vara...

Sa dau licenta pe care nici nu am terminat-o, sa zic, da, asta e ultimul examen din facultate, sa zic da, am facut 22 de ani..sa vina vara!

Sa scap de oamenii falsi, sa dau de altii, sa ma trezesc la 7 dimineata pentru ca imi bate prea tare soarele in geam, sa ma plimb la 1 noaptea prin Herastrau..Sa vina vara!

E simplu, vreau vara, soare, sandale, fuste, sa invat sa inot, cer senin.. Sa imi parlesc talpile pe nisipul fierbinte si sa mi le racoresc in valurile agitate! Mai simplu de atat ce poate fi, zi si tu?

Si pentru ca nu exista adevarat spirit estival fara Vama, uitati ce melodie imi rasuna zi si noapte prin creieras..

„M-am saturat de patul meu de-acasa...
Cearceafurile nu imi mai zambesc...
Aceleasi haine zac tacut pe masa...
Si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc
Si-atunci ies afara,
E vant si este vara
Si ceru-mi spune: " Fugi, ca eu platesc!" .... Tra la la la la...”

O musca ametita

Intr-o frumoasa zi de primavara-vara cu accese puternice de toamna prin aerul rarefiat al camerei mele se invartea bezmetic o musca. A inviat si ea dupa ce Hristos s-a inaltat si era clar disperata.
Nu vroia sa imparta acelasi aer cu mine, nu era locul ei aici, nu stia cum a intrat si astfel, nici pe unde sa iasa.

M-a enervat pentru ca era inconstienta si isi consuma energia fara rost, nu ma lasa sa o dau afara, se facea ca nu observa geamul ala mare ce trona vesel in fata ei, ma ignora si mai apoi se hotara sa imi dea tarcoale, daca o bagam iar in seama, iar imi bazaia nesimtita in fata. Si uite asa ma uitam si eu la ea si tare as fi vrut sa stiu ce hotarare a luat. In sau Out?

M-a plictisit. Nu stiu daca a stiut vreodata ca ma plictisesc repede. Stii acum! Nu stiu ce a facut pentru ca mi-am gasit alta activitate. Daca o vad maine tot in camera inseamna ca e cam nehotarata. Nici asta nu imi place. As vrea sa o vad la geam, dar pe exterior. Te rog, iesi afara!

Ce-ai zice sa te hotarasti odata daca iesi sau nu din viata mea? Ma plictisesti cand nu te hotarasti si s-ar putea sa iau pliciul si sa imi curm plictiseala si tie inconsecventa.

Intre trecut si viitor

Sunt blocata intre ieri si azi, intre trecut si viitor. Si acum mi se deschid in fata multe carari, mult prea multe, mai multe decat mi-as fi dorit vreodata. Daca as merge pe unele dintre ele, as da de multe persoane, unele mai dragi, altele nu. Daca as merge pe altele, as da de foarte putine cunostinte, dar as cunoaste oameni noi. Pe celelalte carari unde nu as gasi mai pe nimeni cunoscut sunt tentata sa o iau. Nu stiu de ce.

Ieri am participat la ultimul curs din anul III, la ultimul curs din facultate de fapt. Ma simt ca un soldat care stie ca va cuceri acea cetate, stie ca pentru lupta finala trupele adverse au planuit sa capituleze, stie ca se va termina razboiul. E fericit. Dar apoi? El, in calitatea lui de soldat, ce dracu o sa faca cu uniforma, cu arma, cu transeele?
Sper ca pe cararea pe care o voi lua sa dau iar de razboi pentru ca altfel o sa va las voua in cale Kalashnikov-ul sa va jucati voi cu el, sa va deghizati in soldat si sa va trageti un glont in cap.

In jungla asta, in nebunia asta cand comandantul navei te minte, cand omul de la motoare baga bolovani in cuptor in loc de carbuni, cand pedagogii, cei care se presupun a fi un exemplu, cred in promisiunile demagogice de ani de zile, cand halatele albe fug din propria tara unde se moare pe capete, pentru bani, cand creierelor le-au crescut picioare si au luat-o la fuga contra furtunii ce vine dinspre vest, cand copiii cresc cu bona si calculatorul drept mama si tata, iar bunicii nu au bani de mancare, medicamente sau intretinere...
Cand in cercetare se baga 0,1% din PIB si in cultura se baga picioarele si alte alea.. Cand prelatii BOR declara ca ar trebui sa construim biserici pentru a iesi din criza, sau mai bine zis, pentru a-si mai imbogati si ei patrimoniul cu ceva proprietati, ca nah, BOR, in credinta-i traditionala, gandeste si actioneaza capitalist..

In lumea asta nebuna suntem si noi, cei blocati intre ieri si azi, viitorul tarii, fara un exemplu sau o tinta clara.

Noi suntem viitorul, dar viitorul e mic, negru si bate la usa.

Hey, asteptati..nu plecati la lupta fara mine! Aveti nevoie de mine caci vin din orasul unde s-a strigat glorios „Pe aici nu se trece!”. Ah, dar ce lupta ca aici e fiecare pentru el. Hai sa ne punem la incercare instinctul de conservare si sa ne vedem sanatosi dupa linia frontului.

EL sau EA?

Cine face primul pas? , ca bine ziceai B-ule

Parerea mea? Cine e mai tare de inima sau mai inconstient..

De exemplu, in cazul meu, am facut intotdeauna primul pas, probabil si datorita faptului ca am fost crescuta in ideea „femeia poate orice”. Si e chiar amuzant la inceput, crede-ma!
Inca de prin generala mi se spunea ca fetele sunt mai „fasnete” decat baietii, ca sunt mai curajoase. Si asa era! Daca baietii se faceau grena din cap pana in picioare cand „cereau prietenia” unei fete, eh, in schimb, fetele erau mai directe. Daca stau sa ma gandesc, primul baiat care a vrut sa iasa cu mine a primit un mare nu, si mai mult, mi-a declarat dupa ani de zile ca am fost singura fata careia i-a cerut „prietenia” si din cauza mea nu a mai abordat nicio fata, ci a asteptat sa fie el abordat. Si il cred pe cuvant pentru ca l-am abordat eu dupa ceva timp dupa ce il refuzasem si am fost impreuna mult timp. Deci, da, ai foarte mare dreptate ca baietii nu mai fac primul pas deoarece se tem de un refuz. Sau le e prea lene! Pentru unii refuzul nu e o scuza, ci un pretext.

Dar si reciproca e valabila.

Acum mi-am schimbat perceptia, face primul pas cine e mai inconstient, nu neaparat mai puternic sau mai fasnet! E acea persoana care zice: „Ei si ce poate sa se intample? Mai mult decat un „Nu” nu poate fi!”
Ah, si intre timp mi s-a cam acrit cu feminismul. Nu e atat de amuzant pe cat parea si daca o sa am vreodata o fata clar nu o sa o indoctrinez ca femeile pot face orice fac si barbatii, iar daca o sa am un baiat o sa il invat cum sa abordeze fetele, sa nu se lase afectat de refuzuri si sa le taxeze pe fetele rele, exact cum a fost si ma-sa!

Cum sa obtii masaj bucal in Guvern?

- Bai baieti, de ce ne-am adunat noi aici... Joi avem intalnire cu astia de la FMI si ne ia dracu daca nu aducem o solutie palpabila...ceva acolo bun de luat in mana.
Stiti, marea problema in Romania e ca avem salarii si pensii prea mari, deci, ca sa ne revenim si sa ii facem pe aia de la FMI sa aiba incredere ca le vom da banii aia multi pe care ei ni i-au dat...tre sa le spunem ca facem pe undeva reduceri. Si daca tot avem salarii si pensii prea mari, tre sa le reducem...

- Sefu, Sefu, pai ne scalpeaza aia cum l-au scalpat pe Motoc..daca inainte strigau „Capul lui Motoc vrem!”, acum or sa strige ca vor capul nostru, si asta inseamna ca ne vor scaunul, ne vor fonctiile...si sefu, nu stiu mata ce zici, dar mie tare drag imi e scaunul meu directoral cu tapiterie din piele si masaj bucal.

- Da, da, stiu ca e a dracu de bun scaunul ala, mai ales masajul bucal. Dar de asta ne-am adunat aici, sa gasim idei cum sa scadem salariile si pensiile si sa ne pastram si masajul bucal. Cineva? Idei?

Tacere..

Un glas slab al unui putoi la inceputul ascensiunii lui se aude din curul salii.
- Sefu, cu permisiunea matale, eu nu am ce scaun sa pierd pentru ca eu la munca stau pe un tamburel, dar daca va dau o idee misto pe care m-au invatat pe mine la facultate, imi dati si mie un scaun cu masaj bucal?

- Ia spune mai pispirica, si daca ideea ta e buna, iti dau scaunul meu cu masaj bucal. Are si istorie si pastreaza intact meniul zilei impregnat in tesatura lui. Mai bun ca al meu nu gasesti. Are un iz de putere.

- Pai, sefu...ce-ai zice mata sa anunti ca ridici TVA-ul cu 20 si ceva la suta?

- Auzi bai pispirica, tu sigur ti-ai propus sa ajungi sa meriti un scaun cu masaj bucal? Ca mie nu prea mi se pare...

- Sefu, Sefu, stai asa sa explice eu ce vreau sa faci matale. Anunti ca nu mai rezista tarisoara noastra draga decat daca ridici TVA-ul. Or sa sara de cur toti astia care au IMM-uri, si or sa sara pe buna dreptate ca asa ceva i-am omori. Si apoi mata, ca sa ii faci sa creada ca iti e mila de ei, le zici, bine mai, aveti dreptate, sa marim TVA-ul e grav, dar uite ce solutie am gasit. Mai reducem salariile si pensiile, ajutoarele sociale si somajul. E mai bine asa. E o situatie de mijloc. Si ei or sa zica ca da, si or sa zica si ca matale e bun la suflet si economist de top.

Ceilalti dau din cap si isi scutura gusile porcoase. Economistul de top zambeste tamp si putanul nostru obtine masajul bucal. Inca o poveste cu happy ending.

Intelegeti mariile voastre situatiunea in care ne scufundam?

„Te iubesc!”

...imi spuse el timid...

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand imi aduc aminte...
Era, si este inca, un blondut cu ochi albastri, frumusel foc. Pe vremea aia era bolnavior si slabut, scria foarte urat si pielea sa alba se prefacea foarte repede intr-un rosu sangeriu cand vedea o fata.

Avea sa zicem 9 ani. Venea la mine sa ne facem temele. Mama ne ajuta sa intelegem problemele alea la matematica..alea cu trei zile si cu scaunele aduse..ceva de genul in primele doua zile s-au adus 10 scaune si in ultimele doua zile 15 scaune.. Erau cam masochisti matematicienii astia sa ne solicite creierasul micut. Ce primele doua zile si ultimele doua zile cand scrie clar, negru pe alb ca erau trei zile. Ma rog, ne-am prins noi la un moment dat. Cred.

El, baietelul acela cu ochii albastrii, nu era genul care sa arate ca ii place de o fata luand-o la bataie precum facea dragul nostru Daniel, pe care, intre noi fie vorba, l-am busit o data incat i-am oprit respiratia. Ce sa ii fac daca mama lui nu l-a invatat sa nu se puna cu persoanele mai mari decat el. Eram Big Mama pe langa prichidelul ala, ca asa sunt fetele pana la o varsta.

Oricum, baietelul asta cu pielea de portelan m-a luat de mana cand am inceput sa plang pentru ca am luat nota 1 la Munca Independenta de la matematica. Si in dupa-amiaza aia a venit la mine acasa ca sa ma ajute sa invat tabla inmultirii. Am invatat tabla inmultirii in juma de ora, ca restul pana pe la 4 ore si ceva l-am petrecut chicotind si citind cartile matusii mele cu experimentele lui Freud. E psiholog. Matusa.
Poate te intrebi de ce am luat 1. Nu, nu am copiat. Doar ca nu invatasem tabla inmultirii. Din 10 socoteli am rezolvat una singura. Era aia cu 2x2.

Baiatul asta imi facea evantaie vara cand era cald si venea la mine in banca si isi punea o mana pe umarul meu. Chicoteau colegii si isi tragea imediat mana. Intr-o zi din clasa a IV-a, cam prin iunie, dupa ce recitasem poeziile pentru serbare, vine si imi da un evantai. Era cald. In drum spre casa a mers cu mine. Statea la 100 de m de mine. Era tacut. Eu ma hlizeam cu ceilalti colegi. Il intreb ce a patit. Imi spune ca nu il iubesc.

Intre timp am ajuns acasa. El a plecat mai departe tot suparat. Intru in bucatarie, ma astepta mama. M-a vazut ca am evantai. „E de la Ovidiu, zic eu!” si dau sa i-l arat. Cand l-am desfacut am vazut ca scria pe el „Te iubesc!”. „Mami, ce inseamna Te iubesc?”

A fost primul „Te iubesc!” spus sincer pe care l-am auzit de la un baiat. Poate a fost mai sincer si mai inocent decat miile de „Te iubesc!” auzite dupa.

In clasa a V-a nu am mai fost colegi. Eu am vrut clasa speciala de mate-info, dar trebuie sa va mai marturisesc ceva. El mi-a furat primul sarut cam prin clasa a VII-a. Si acum cand imi aduc aminte ma buseste rasul pentru ca in furtul sau m-a dat cu capul de perete. Si cica am fost botezati in aceasi apa. Asa mi-a zis mama!

Ehe, primul „Te iubesc!”, primul sarut si singura lovitura la cap care mi-a facut placere.

K.O.

B-ul imi zicea ca sunt emo! M-a busit rasul. Imi zicea ca o sa imi tund venele. El e mai plastic asa din fire si abordarea a fost hilara. Altii s-au ingrijorat serios. Doamne fereste, sunt mai sadica de felul meu si imi place sa traiesc viata asta, sa ma loveasca in plex pana nu ma mai vad si sa ii rad in fata. Sunt o Alinuta veritabila. Stiu ca se poarta filatul, dar nu as vrea sa le dau o alta forma venelor. Sunt mai conservatoare in ceea ce priveste frizura capilarelor mele.
Dar o sa mai scriu in stil bacovian, ca nah, sincer e o veche pasiune de a mea. Si vad ca fac si eu ceva bun, macar sperii lumea.

In schimb am auzit ca s-a mai aruncat unul la Romana. S-a facut K.O. de unul singur.Pana la urma e adevarat ca barbatii sunt mai lasi si mai slabi de inger decat fetele.Parca de parerea asta era si Durkheim.
S-a aruncat din cauza uneia. Of frate, la cate probleme sunt in viata, la cat de multi oameni sunt pe patul de moarte cu cine stie ce boli incurabile si ei chiar ar da orice pentru inca o zi de viata si tu sa te arunci pe parbrizul metroului? Si pentru ce, pentru una?

Sunt mii, milioane si crede-ma, nici una nu merita viata ta. Viata ta e a ta si numai a ta si te nasti cu datoria de a o trai pana la capat, cu bune si cu rele.

Asta a fost asa, ca sa linistesc lumea. Nu sunt in depresie (sper :))), ci doar surmenata si cu multe pe cap. Toata lumea are zile proaste, chiar toata lumea. Si da, mai am si eu o viata personala care se pare ca imi mai da cate un sut, dar in rest, nimic iesit din comun. Aceeasi fatuca in lupta ei pentru supravietuirea citadina.

Acum o sa ma intorc la licenta mea draga pentru ca un spân care imi vrea binele ma astepta sa ma rastigneasca pe altarul cunoasterii. Si ce-o sa ma rastigneasca, de-o sa ma ia, nu Doamne Doamne, ci tabara adversa!

Later edit: Ok, sunt nesimtita rau la oboseala. Decat sa ma injure toata lumea ma bag la somn!