Silentio stampa

..sau deconectarea..

Durata: 7 zile

De ce? Pentru ca am multe de rezolvat si pentru ca simt atat de mult nevoia unei pauze..pentru ca ma simt secata de energie si numai eu stiu ce s-a ascuns in spatele zambetului si rasului meu din ultima perioada..Pentru ca nu mai pot fi un sprijin celor apropiati care chiar au nevoie de mine..Pentru ca scriu prea mult pe blog in loc sa vorbesc fata in fata problemele, si asta nu ma reprezinta deloc..

Activitati: dormit (am mult de recuperat), citit, savurat mancare gatita din inima, ras zgomotos, glumit cu spor, curatat multe covoare, facut tuica de pruna, stabilirea prioritatilor, facut ordine in ganduri si vise.

Strict interzise conexiunea la internet si vorbitul la telefon..Prea multa tehnologie strica!

Asteptari: incarcarea bateriilor si reorganizarea propriilor ganduri..ii voi bucura inima bunicii si o voi face sa zambeasca din plin..imi voi vizita bunicul si il voi ruga din nou sa nu ii permita bunicii sa se intalneasca cu el...sa mai amane cu mult marele moment..

Scuze celor care vor incerca sa ma contacteze sau asteptau in urmatoarele zile sa fie contactati de catre mine..imi pare rau fata de cei care asteptau o vorba calda si repararea greselilor, dar nu pot..

Sa nu uiti...

Invata din trecut, invata din alegerile facute..amintirile nu trebuie sterse, nu trebuie sa asterni altele peste ele, asa cum ziceai tu, ci langa ele..Si ce daca doare, si ce daca simti ca suferi acum!...E o durere care va trece, e o durere normala, e pentru un scop bun...

Multumesc pentru ca in sfarsit putem vorbi ca niste prietenii..Eu nu pot sa ma prefac ca nu te-am cunoscut in cealalta viata..nu uita ca am fost prieteni inainte de a deveni mai mult..sunt 8 ani de cand ne cunoastem, avem amintiri, bucurii si tristeti, am impartit bune si rele, doar ca se pare ca ne-am maturizat diferit..Fiecare a ales altceva in viata si a avut alte prioritati..M-ai iubit, dar nu destul, te-am iubit, dar nu destul..

Eu una nu o sa uit niciodata, nici amintirile frumoase si nici pe cele mai putin frumoase, pentru ca nu le regret..nu regret nimic altceva decat ca m-am incapatanat sa trag de ceva ce nu mai avea viata, si asta de dragul amintirilor frumoase de la inceput..Am avut de invatat si din momentele de vis, si din cazaturi..La fel si tu..nu alege sa asterni peste acele amintiri altele, ci adauga langa, pentru ca altfel risti sa uiti si sa repeti unele greseli..
Si ea nu merita asta. De fapt nimeni nu merita asta, nimeni nu merita sa sufere, nu uita..

Cum spuneai si cum probabil gandesti si acum..daca ai putea sa dai timpul inapoi, ai schimba multe. Dar stim cu totii ca timpul nu poate fi dat inapoi, ca nu putem sterge greselile ca si cum ar fi o greseala pe caiet..Timpul trece indiferent la soarta noastra, si nu ii pasa daca zambim sau plangem, daca gresim sau nu..Rolul lui e doar sa mearga inainte si sa ne demonstreze cat de mici, nesemnificativi si neputinciosi suntem de fapt in fata lui..
Acum ti s-a oferit o sansa sa repari greselile din trecut, dar nu le poti repara fata de mine..ci le poti repara tocmai prin a nu le mai repeta..

Asa ca, nu o face si pe ea sa sufere..ai grija de sufletul tau si ai incredere..iubeste si nu te mai gandi la repercursiuni..pentru ca timpul trece..nu poate fi oprit..si in nici un caz nu putem intoarce ceasul vietii..

Asculta..chiar se aude..tic, tac..tic, tac..tic, tac...

Later edit:

„ El: frumos ceea ce ai scris pe blogul tau...
El: am sa tin minte vorbele acestea

Ea: chiar te rog

El: asa am sa fac
El: iti doresc tot binele din lume...
El: si sa ai grija de tine

Ea: noapte buna C..si sper ca daca ma vei vedea pe strada sa vii la mine si sa imi zambesti, sa imi spui o vorba buna..si sa imi spui ca esti fericit..sau ca iti cauti fericirea..sa iti zambesc si eu..si sa ne aducem aminte de trecut asa cum trebuie..fara regrete ”

Un prieten este..

...acea persoana care stie totul despre tine..si totusi te iubeste..

Dragii mei, astazi vorbim despre prietenie..despre ce inseamna, ce presupune, cum ia nastere, cum moare, cum te face sa zambesti sau nu..cum te ajuta sa te ridici sau te coboara...cum te face de ras sau, din contra, te face mandru..cum te dezamageste doar pentru ca apoi sa te faca sa uiti..cum o descoperi din intamplare, te uiti la ea ca la o piesa de muzeu, crezi ca era de mult disparuta, o analizezi, ai diseca-o..crezi ca e un fake..si totusi o incerci..vezi ca e ceva ce asteptai de mult..

O descoperi atunci cand te astepti mai putin..poate atunci cand nu ai nevoie neaparat de ea..o cladesti, ii mai pui caramizi la temelie, ii intaresti peretii, o pregatesti pentru furtunile pentru care a fost proiectata de fapt de la inceputurile ei..Stii ca tocmai temelia si peretii intariti la inceput sunt definitorii pentru durata ei..daca o cladesti din nisip uscat, oricat de frumos ar fi, se va fi daramant la prima adiere..

Bun..ai facut temelia, mai constient sau nu..si incepi sa o faci frumoasa pe dinafara si pe dinauntru..pe exterior e mai usor..ii dai o vopsea, un zambet, 2-3 rasete..cateva vorbe bune..nu conteaza asa mult exteriorul..Urmeaza interiorul..partea cea mai grea de fapt..rastorni acolo vise, promisiuni, sperante, lacrimi de fericire sau de tristete..amintiri si planuri de viitor..

Dar vai, uite prima furtuna, venita un pic pe nepregatite..oare e pregatita Prietenia noastra sa ii faca fata asa cum trebuie?..oare cat s-a lucrat la temelie e de ajuns?..bate vantul,apar fulgerele, se aud si tunetele..vezi cum stratul de vopsea proaspat aplicat se cam zgarie din cauza intemperiilor..se mai sparge un geam..vine ploaia..

Dar trece..si analizezi pagubele..s-a cam dus exteriorul..e cam sifonat ce e drept..dar interiorul si temelia au rezistat fara nici o problema..Zambesti si stii ca temelia e buna, ca materialele in care ai investit au meritat, ca munca de cladire a fost din plin recompensata..
Refaci exteriorul, te uiti la soarele ce iti incalzeste obrazul si astepti urmatoarea furtuna cu zambetul pe buze si chiar mai increzatoare decat la inceput..

Si strigi cat te tin plamanii..HAI FURTUNA, VINO IAR.. Si ea nu intarzie sa apara, ca asa e in viata..
Dupa furtuna apare soarele..dar si dupa soare mai vine cate o furtuna care sa ne faca sa apreciem momentele insorite..asa ne calim si descoperim plusurile si minusurile celor din jur.. asa ne cunoastem limitele si capacitatile, asa ne descoperim si pe noi de fapt..

Definitia prieteniei: acea relatie dintre 2 sau mai multe persoane (de regula 2), care are la baza sinceritatea si ajutorul mutual, sprijin la nevoie, critica constructiva frecventa, egalitate in drepturi, libertati si obligatii, presarata cu certuri si impacari. Nu tine cont de sex, religie, nationalitate, limba, orientare politica sau sexuala.
Bazata in primul rand pe comunicare, respect si pe acceptarea defectelor reciproce, se intinde pe o perioada medie sau lunga de timp, influientand benefic vietile participantilor. Participantii descopera in timp cand trebuie sa vorbeasca si cand nu, cand trebuie sa il lase pe celalalt sa se dea cu capul de prag ca sa se invete minte si cand sa ofere un sfat; descopera de asemenea bune si rele, doar ca diferenta dintre o prietenie buna si una rea e ca in timp ce sunt descoperite lucrurile rele, ele trebuie acceptate si inglobate, cizelate si in acelasi timp, cele bune evidentiate si puse in valoare.
Apare de foarte putine ori in timpul vietii, iar prietenii adevarati sunt mai rari decat ploile din timpul unui an in desertul Saharei..
Dar atentie, e o floare care creste la umbra sufletului..daca nu e ingrijita si udata la timp, moare fara a mai putea fi resuscitata.

Deci, daca intalniti asa ceva in cale, aveti grija de ea...puneti-va sperantele in ea, apreciati clipele de fericire si ocoliti-le pe cele de tristete, invatati din greseli, aveti incredere, infruntati furtunile cu zambetul pe buze si profitati din plin de momentele insorite..

Cand adevarul doare..

Vrem adevar..vrem sinceritate..vrem sa nu fim mintiti...dar cand obtinem asta..nu ne mai place, nu mai vrem adevar, uitam ca asta ne dorisem initial..
Descoperim ca adevarul doare..

Mi s-a spus ca sunt unele lucruri care nu trebuie spuse..ca sunt unele lucruri pe care nu trebuie sa le stim niciodata..Sa fie asa oare?
Eu vreau sa stiu tot ceea ce ma priveste..bun sau rau..daca nu stim sa acceptam adevarul, nu inseamna oare ca preferam sa traim in minciuna toata viata?..ca ne place sa fim mintiti frumos?..

De ce mi se spune ca se apreciaza sinceritatea mea, ca e un principiu de baza in viata, doar ca atunci cand sunt sincera cu cei din jur, mi se spune ca fac numai rau?
Hotarati-va o data..vreti sau nu sinceritate?..Stiti ce vreti pana la urma?
Toti se simt raniti de sinceritate..de faptul ca poate par ca nu ma gandesc la consecinte cand ma exteriorizez..Dar ma gandesc intotdeauna ca asa e corect..

Doar ca in incercarea mea de a fi corecta cu toti cei din jurul meu se pare ca se trece cu vederea peste asta si se vede doar aparenta...daca acel adevar doare inseamna ca am facut rau ca am spus..

Sau sunt eu prea inocenta si prea visatoare cand ma gandesc ca a spune mereu adevarul si a fi sincer indiferent de consecinta e corect fata de cei din jur, ca e moral?

Monolog

Nici eu nu stiu cu ce sa incep..si as fi preferat de mii de ori sa vorbim fata in fata..stiu..sa am grija ce imi doresc pentru ca mi se va indeplini..

1. Nu am stiut ca situatia e asa grava..nici nu am banuit..chiar am crezut ca se rezolvase si ca ai trecut peste problema asta. Oricum, indiferent ce se va intampla si ce vei hotari, te voi sustine pentru ca numai tu stii ce e mai bine pentru tine, indiferent de ceea ce cred cei din jur..

2. Sa vad daca te pot ajuta cu ceva...macar cu o vorba buna pentru ca stiu ca e de nepretuit in momentele grele..

3. Nu pot altceva decat sa spun ca imi pare rau si ca uneori glumele mele sunt deplasate.. Da, citesc oamenii si vad imediat unele lucruri, doar ca in cazul tau nu aveam cum sa banuiesc asa ceva, stii bine...plus ca nici nu m-am gandit ca te-ar fi deranjat, atat timp cat a fost reciproc..
Da, e adevarat, eram la pamant, doar ca sigur as fi fost alaturi de tine..sigur..
Daca ajut, ajut din placere, nu ca sa ii fac pe ceilalti sa se simta datori, nu uita asta..poate acest lucru nu l-ai vazut pana acum la mine..si da..poate analizez si judec, poate toti judecam, doar ca eu sunt mai ciudata si poate si mai de apreciat pentru ca si spun ceea ce vad..

Dar..pun pariu ca ai uitat ca si maine e o zi..si ca soarele va rasari din nou..Si ce e cel mai important, tot raul e spre bine, nu asa m-ai invatat?

La pamant..si inapoi in picioare

..am cazut, m-am julit, m-am ridicat, m-am scuturat de praf si merg mai departe...

Se pare ca ultimele zile in care am fost la pamant se datoreaza hipoglicemiei..uitasem ca sunt hipoglicemica si credeam ca intrasem intr-o stare depresiva..lucru cam neobisnuit pentru mine..

Dar se pare ca toate se rezolva cu ceva dulce...cu o seara de distractie intre fete..cu Lambada, Macarena, Mambo No5...si altele..cu o plimbare din care au rezultat piscaturi de tantari si multe rasete..

Urmeaza un dus la comun, un ceai, o alta portie de dans..si multe glume pana cand vom adormi..
Ce frumoasa e viata de camin, viata de student..o recomand oricui..Te formeaza altfel...te invata ce e respectul pentru cel de langa tine, te scapa de fitele de acasa si de mancarea mamei..te face responsabil si corect cu tine si cu cei din jur..

Fetelor..multumesc pentru momentele frumoase..voi avea tot timpul amintiri frumoase si mai mult ca sigur peste ani ne vom aduce aminte cu placere de colegele mai putin placute, de mancarea la comun, de glumele si ciocolata de la 3 noaptea...de..„Costica..dormi?”..de trezitul dimineata..de noptile nedormite..de sesiunile carora le vom duce dorul (da, poate acum vrem sa scapam de ele, dar mai tarziu..)

Oh, da..ce viata..

Cu viata la inventar..

Am..

21 de ani..multe vise si sperante..un zambet molipsitor si un ras zgomotos si colorat..nu detin si nici nu imi doresc bunuri de valoare sau orice lucru pe care l-as putea pierde intr-o clipire..am avut o copilarie minunata, am amintiri si chiar cred ca sunt mai importante decat orice altceva..

Eleva eminenta, studenta anul II la Comunicare si Relatii Publice si anul I la Engleza-Araba (frumoasa facultate, la care m-am inscris dintr-o dorinta mai veche..dar mult prea mult pentru a le putea duce cu bine pe amandoua la zi..asa ca o sa inghet anul..), muncesc si ma intretin singura de mai bine de un an si sunt foarte mandra de acest lucru. Nu stiu sa cer mamei bani si nu am stiut niciodata, sunt foarte independenta si uneori destul de orgolioasa..fac glume deocheate si imi fac prietenii de ras in locurile publice pentru ca rad prea mult..Inca incerc sa imi dau seama de ce ma iubesc ei pe mine...hm..cred ca nici eu nu stiu exact..

Am obiceiul de a face mai multe lucruri in acelasi timp (prost obicei..) si mi se intampla frecvent sa le tarai pana la sfarsit, nu sa le termin asa cum mi-as fi dorit la inceput. Incep sa invat din defectul asta..credeti-ma..

Am pus de multe ori profesionalul inaintea personalului si mi-am dat seama ca nu se merita..ca nu ramai cu ceea ce conteaza in viata de pe urma profesionalului si ca peste ani o sa apreciez altceva in viata..o sa apreciez familia mai mult decat orice..

Imi place sa cred ca sunt un prieten de nadejde si ca am in jurul meu oameni speciali..Ador excursiile si istoria, orasele vechi si in general tot ceea ce asteapta sa fie descoperit..Pot vorbi ore in sir despre tehnica de a face...omleta, ceai sau orice altceva, oricat de banal ar fi, atat timp cat gasesc companie de conversatie la fel ca si mine..

Imi place sa ma contrazic si apreciez persoanele care ma provoaca la un schimb de argumente..cum apreciez si mai mult persoanele care reusesc sa imi distruga argumentele..
Lupt pentru un ideal si nu o sa ma las pana nu obtin ceea ce imi doresc in viata..vreau fericire mai presus de orice altceva..

O sa vad cum o sa sar peste obstacolele vietii. Probabil va semana cu o cursa de 100 m garduri si o sa zambesc cat pot de mult..

Pe locuri..Fiti gata..START

..in amintirea celor 21 de ani...

As fi vrut sa scriu eu ceva despre acest moment din viata mea..dar am ales sa o las pe EA...
pentru ca suntem asa cum ne vad cei din jur...si valoarea unui om se socoate dupa numarul celor care se simt mai bine prin el (da, nu o sa uit niciodata aceste cuvinte)..

„14 iulie 2009 O data mai mult decat importanta..primul tatuaj...

Draga buna prietena,
Am rupt aceasta celuloza neprelucrata dintr-un fel de jurnal foarte special pentru mine ale carui coperti sunt din piele de camila, tocmai pentru a-ti spune cat esti de importanta in viata mea...
Nici nu-mi mai aduc aminte cand ai intrat exact, dar stiu ca n-am sa te mai las sa pleci asa usor..
Iti multumesc ca ma ajuti sa trec peste toate obstacolele vietii, iti multumesc ca ma faci sa rad atunci cand plang, ca ma inveti sa ma bucur de fiecare eveniment, iti multumesc ca iti pierzi noptile cu mine invatand sau, din contra, depanand amintiri sau facand confesiuni, si nu in ultimul rand, iti multumesc ca ma suporti...
Te apreciez pentru felul ca, desi nu stii sa dai sfaturi si de cele mai multe ori dai din umeri, faci mari eforturi sa gasesti o vorba calda, sa ma asculti sau pur si simplu sa te opresti in a te mai gandi la propriile probleme existentiale. Mai mult de atat, devii unica pentru ca participi alaturi de mine si traiesti intr-o anumita masura povestea vietii mele..

Sunt norocoasa ca te-am intalnit, iar cand intalnesti astfel de oameni, trebuie sa ii pastrezi langa tine.
Cadoul e mai mult simbolic. Tu stii ceea ce conteaza cu adevarat! La initiativa pe care am propus-o, am primit raspuns...„- Da! Ia-i, ca merita!”..Si nu, nu pentru ca ne-ai facut favoruri, ci pentru ca te iubim pentru sufletul tau inocent...in ciuda defectelor tale...:)

PS: Tine minte draga pinguin: e in amintirea celor 21 de ani! ”

Alte cuvinte sunt de prisos..stiu doar ca am avut in salon alaturi de mine 3 oameni speciali, dintre care unul m-a tinut de mana si mi-a facut poze in timp ce strambam din bot ca ma doare..iar la berile de dupa..5 prieteni care s-au bucurat la bucuria mea...:)

Pentru ca e mai bine..

Mai jos e un mail..un mail netrimis..un mail salvat in drafts in noaptea de 30 iunie si recitit in ultima perioada..un mail sincer si aproape invatat pe de rost..ceva ce trebuia totusi sa iasa la suprafata..

„ Pentru ca e mai bine sa scriu asta intr-un mail si nu intr-un post pe blog..pentru ca o sa fii surprins..pentru ca ma gandesc la asta de ceva vreme..pentru ca nimeni nu merita sa sufere in vreun fel sau altul..Si nu e cazul ca 2 persoane care abia au inceput sa traiasca din nou sa ajunga sa sufere fara sa isi doreasca asta..Eu una as suferi daca as mai tine legatura cu tine..

Trebuie sa-ti spun ca stiu ca prietenii tai au citit blogul meu inca de la inceput..stiu ca unii au aflat despre mine si despre ceea ce ti-am spus..si poate mai mult decat mi-as fi dorit eu..si ma gandesc ca poate acest mail nu va ajunge si pe la ei prin inbox..Nu o sa stii niciodata de unde stiu..si poate e mai bine..
Stiam de mult timp si eu chiar am riscat scriind unele lucruri..am riscat sa fiu considerata o prostuta..si probabil asa am si ajuns sa fiu considerata..si chiar nu mi-a pasat..Nu regret nimic din ceea ce am spus pentru ca era ceea ce simteam..

Trebuie sa-ti spun ca am descoperit in tine mai mult decat speram sa gasesc vreodata..Din copilul care credeam ca are 20 de ani, fite si mofturi, tacut si retras, te-ai dovedit a fi cu totul altceva..Si poate ma bucur pentru tine pentru ca ma vad si pe mine...vad aceasi dorinta de viata si de libertate..
Urasc ca am vazut ca ne asemanam atat de mult..urasc la tine ca nu iesi din globul tau de cristal..urasc ca inca nu ai inceput sa traiesti in adevaratul sens al cuvantului..
Dar sunt si multe alte lucruri care imi plac..

Nu vreau sa ma implic mai mult decat am facut-o deja..pentru ca o sa am de suferit..si daca ai fi stiut ce vrei, asa cum ai spus si tu, m-ai fi sarutat din prima seara..dar nu stii..si poate e mai bine...poate incepi si tu sa traiesti si sa te bucuri de viata..Poate te mai maturizezi si o sa incepi sa vezi totul cu alti ochi..
In schimb eu stiu foarte bine ce vreau..vreau sa fiu fericita..si sa ma bucur de viata..si nu am de gand sa incerc sa ma apropii de tine acum in nici un caz, cu toate ca poate asta as fi tentata sa fac avand in vedere ca am vazut in tine altceva..
Am vorbit cu tine lucruri pe care nu le-am putut spune altcuiva..si ai vorbit cu mine lucruri destul de dificile pentru tine..M-ai facut sa zambesc si sa rad mai mult decat crezi..

Si tocmai de asta iti multumesc si iti spun sa-ti traiesti viata din plin..sa nu regreti nimic si sa fii fericit..
Sa nu fii surprins de atitudinea mea..dar e o decizie pe care am luat-o si cred ca e cea potrivita..Daca o sa regret sau nu, numai timpul imi va dovedi asta..
Daca vei vrea sa vorbim ca 2 prieteni ce am inceput sa devenim, stii cum sa ma gasesti..”

Urasc oamenii..

Da, urăsc oamenii ...



FALSI.. sunt acei oameni care îți zâmbesc și eventual te mai și laudă, vorbesc frumos cu tine și se trezesc vorbind despre alte persoane în lipsa lor..adică se trezesc bârfind de zor pe alții ție. Sunt acei oameni care atunci când tu nu ești de față îți aplică și ție același tratament ca și celorlalți.

PESIMIȘTI pentru că sunt acei oameni care îți iau energia cu fețele lor lungi și care ar băga mâna în foc că acel ceva nu o să iasă așa cum trebuie.

DELĂSĂTORI care zic: Lasă că facem..Lasă că se rezolvă..Cu ce ma afectează pe mine asta. Și așa ajungem la..

EGOIȘTI care se gandesc numai la ei și care oricum nu dau doi bani pe ceea ce faci sau încerci sa faci tu. Pentru ei e important doar ce le iese lor.

FRICOȘI care nu știu și nici nu vor sa riște in viață, care nu trăiesc cu adevărat, ci vegeteaza.

GELOSI care cred ca o persoana le apartine, care nu vad dincolo de posesie. Sfat: nu va mai amagiti ca gelozia vine din iubire..gelozia vine cand se termina iubirea..

VIOLENTI care cred ca o palma/pumn e mai convingator decat o vorba..care atunci cand de fapt nu au argumente verbale si nu st capabili sa convinga altfel, apeleaza la reactiile strabunilor.

FARA COLOANA VERTEBRALA..adica cei care nu au principii in viata..cei care nu au un CEVA in care sa creada..

...si multi altii..

Dar oare in cate dintre aceste categorii ma incadrez fara ca macar sa realizez?...Nu cumva e o trasatura a noastra a oamenilor de a vedea defectele altora si nu si pe ale noastre?Am rezista noi oameni sa ne descoperim cu adevarat..sa ne vedem defectele si lipsurile...Oare in cate te inscrii si tu fara ca macar sa iti dai seama?

Oamenii sunt ca o pereche de pantofi

E cat se poate de normal sa mai arunci cate o pereche de pantofi, pentru ca sunt prea uzati si nu mai ai nevoie de ea..e cat se poate de normal ca doar nu o sa porti o pereche de pantofi toata viata..
Apoi ne place ceea ce vedem in vitrina...sunt o pereche de pantofi noi..descoperim ca sunt altfel decat ceea ce purtasem pana atunci..avem nevoie de o pereche noua de pantofi care sa ne faca sa zambim..si ii cumparam in speranta ca pot inlocui pantofii uzati..Dar vedem apoi ca sunt alt model, alta culoare, alt material..si ca ne provoaca o stare diferita fata de pantofii vechi..

Ne plac acesti noi pantofi..ii purtam si ne vin bine..sunt comozi si mai suntem si laudati pentru ei..doar ca e normal sa nu ii purtam toata viata..e foarte normal pentru unii sa se sature si de ei la un moment dat...iar cand se satura de noua pereche de pantofi ar trebui sa ii anunte si pe cei din jur..si ar trebui sa aiba grija unde ii arunca..sa nu ii lase intr-un loc parasit, ci sa ii lase intr-un loc aglomerat, cu multa lume, pe o strada aglomerata sau intr-o sala de cinema, ca poate ii gaseste altcineva care are nevoie de ei..
Ca poate altcineva are nevoie de un zambet..si poate si pantofii aia au nevoie sa faca pe cineva fericit..

Nu e urat si nici gresit sa fim fiecare pe rand ca o pereche de pantofi..avem nevoie de fericire si suntem facuti in asa fel incat trebuie sa oferim fericire..dar e frumos sa fim lasati cand nu mai suntem utili intr-un loc aglomerat..


PS: Numele meu este Alina..Badurica pentru cei care ma cunosc din generala sau din liceu...si Pingu pentru cei care m-au cunoscut in ultimii 2 ani...Nu Alexandra..Alina e numele meu..incantata de cunostinta domnule..

Cand Adamul sau Eva din noi creste..

..incepe sa vada viata altfel, cu alti ochi..
Stie ca trebuie sa ia decizii repede, decizii care afecteaza ziua de maine si ii afecteaza si pe cei din jur..Stii ca nu mai poti fugi in bratele mamei cand esti amenintat de ceva si trebuie sa infrunti binele si raul de unul singur..
Realizezi ca nu e asa frumos sa fii mare si ca dorinta din copilarie de a ne face mari era un vis pripit...ca acum tot ce ai vrea uneori e sa fii mic..
Iti dai seama ca trebuie sa gatesti, sa speli, sa platesti intretinerea, sa cureti, sa muncesti, sa iubesti, sa suferi, sa traiesti...
Vezi cum salariul pe care trebuie sa il primesti peste doua saptamani este deja impartit teoretic pe hartie, vezi cum cartea mult ravnita ramane in raft si luna aceasta, vezi cum excursia planuita de luni nu se va realiza pentru ca ai alte prioritati...descoperi cum sistemul sanitar e mai gaunos decat un copac atacat de termite...Afli ce se intampla in scoli si te temi pentru educatia si siguranta copiilor nenascuti..Vezi in sfarsit ce e ala „stres”, iti dai seama ca somnul devine un hobby.. Cum ar fi ca atunci cand esti intrebat ce preferi sa faci in timpul liber, care este hobby-ul tau, sa spui ca SOMNUL?..ar fi o realitate..

Oricat de optimist si de vesel ai fi, uneori simti cum esti secat de energie..
Sa fii mare nu e asa distractiv pe cat parea odata..credeam ca o sa fac ce vreau..ca o sa am ce vreau..ca o sa hotarasc singura tot ceea ce ma priveste..

Ce pacaleala si cu maturitatea asta..Viata e un trisor experimentat si cu sange rece..
Trebuie sa invat jocul asta de-a viata, sa ii invat siretlicurile si sa o bat cu propriile-i arme.. La fel si voi, Adami si Eve.. La fel si voi..

Copiii nu-i facem pentru noi, ci pentru ei...

Ma gandesc de cateva zile la bunica mea si la cat de dor imi e de ea..e genul de persoana care a fost alaturi de mine si la bine si la rau, care m-a crescut si mi-a oferit setul de valori care ma ghideaza si acum in viata..

De fiecare data cand ma duc acasa o fac cu o mare bucurie in suflet pentru ca stiu ca ea ma asteapta cu un zambet pe buze si cu bratele deschise..pentru ca stiu ca imi face ciorba preferata pentru care fugeam de la mama de acasa doar ca sa o mananc...pentru ca stiu ca sunt tot ce i-a ramas mai aproape...iar ea, tot ce mi-a ramas mie..
Are trei copii...un baiat si doua fete...si 5 nepoti...e mandra de fiecare si si-ar da si viata la nevoie pentru fiecare dintre noi fara sa se gandeasca..doar ca isi are copii imprastiati in colturile lumii, pe fusuri orare diferite..si la fel si nepotii..si ii vede foarte rar..
Se pare ca incapatanarea mea de a ramane ACASA si de a nu pleca cu familia a fost buna la ceva..Am ramas la 200 de km de ea si am devenit fara sa cred stalpul ei la nevoie..Cand cunoscutii o mai intreaba de ce nu isi convinge copii sa se intoarca acasa, ea le raspunde cu o seninatate in privire si cu vorbe de duh...„Da, dar copii ii facem pentru ei, nu pentru noi...Ii facem ca sa aiba viata lor, ca sa ne bucuram de fericirea lor si sa ii putem ajuta la necaz..”

Si spune asta cu cea mai mare sinceritate..cu toate ca e singura si foarte bolnava..




Abia astept sa ma duc iar acasa si sa o vad..sa ma intrebe vrute si nevrute..sa facem glume deocheate si sa radem de amintirile in care eram nastrusnica...sa ii povestesc ce belele am mai facut...sa ma vada razand si asta sa o bucure..sa fie fericita la fericirea mea..
Si mi-as dori sa nu mai plec si sa o las iar singura, sa am iar sufletul strans de teama ca viata asta o sa o faca sa se intalneasca cu bunicul in ceruri iar eu nu o sa o mai vad cand ma duc ACASA..Sa nu mai am ocazia sa privesc inapoi cand am bagajul in spate si sa o vad la poarta cum imi face cu mana..sa nu mai am cu cine sa vorbesc ore in sir fara sa ma plictisesc...Sa nu mai aiba ocazia sa se bucure la bucuriile noastre..

Frica de a trai..

Cand suntem dezamagiti, noi oamenii avem tendinta de a ne inchide in noi, de a deveni egoisti..de a nu mai avea incredere in nimeni..suntem siguri ca cei din jur vor ceva de la noi, ca vor sa profite intr-un fel sau altul si ne ridicam un zid protector, un zid la care renuntam greu..sau chiar deloc..

Nu conteaza daca esti baiat sau fata, nu conteaza daca ai 16 ani sau 40...nu conteaza mediul social..tot ceea ce conteaza e ca ai suferit si faci tot posibilul sa nu se mai intample asta..si atunci ce faci? Pai te izolezi..nu social, ci iti izolezi sufletul..il tii ferecat cu mii de lacate ale caror chei au fost aruncate in vazduh..il sufoci si nu il lasi sa respire..il omori..fara ca asta sa fie intentia ta de fapt..

Am trecut si eu prin asta..am fost egoista si am luat decizii in asa fel incat sa-mi fie mie bine..nu am mai avut incredere in cei din jur si m-am inchis intr-un glob crezand ca asa e mai bine...m-am distrat la maxim si credeam ca e modul meu de a uita..de a trece peste amintiri..o perioada mi-a fost foarte bine..doar ca am realizat intre timp ca cel mai bun mod de a trece peste o problema e sa o infrunti..si am infruntat-o..M-am reintalnit cu el..dar ceea ce credeam ca imi va face foarte rau s-a dovedit una dintre cele mai bune decizii..la inceput credeam ca mai e ceva, ca o sa ma intorc la ceea ce eu refuzasem..
Am descoperit ca totul era mort...totul..eram doi straini..ne mai legau cateva amintiri comune...si alea amestecate..bune cu rele..cu toate ca in momentele alea in fata ochilor erau doar cele care imi stersesera zambetul molipsitor de pe buze..
Ma uitam la el si nu intelegeam de ce nu il cunosc..impartisem bune si rele pentru 5 ani...dar nu il cunosteam..
Si totusi zambeam..eram fericita...pentru ca luasem una dintre cele mai bune decizii din ultimii ani..pentru ca mi-am demonstrat mie ca sunt puternica si ca stiu ce vreau..

De atunci a trecut ceva timp..iar acum ma uit in urma..si am invatat..Tot spun eu ca invat in special din deciziile gresite pe care le iau in viata..sa trag de un cadavru de relatie a fost o greseala..si am invatat ce vreau..am invatat ca altele sunt lucrurile pe care le caut..ca fericirea o poti gasi in cele mai neobisnuite momente..ca poti cunoaste oameni care chiar sa merite..sa iti dai seama ca altii chiar merita..Si te sperii..

Dar atunci cand te frigi, sufli si in iaurt..asa spune o vorba..si e adevarata..Chiar si acum cand simt ca ma apropii prea mult, imediat ma retrag in globul parasit..daca simt ca as putea fi facuta sa sufar, ridic imediat un zid de protectie..sunt ca un copil ce fuge in bratele mamei atunci cand se simte in pericol..sufletul meu a fost facut tandari si abia l-am lipit..cicatricile pot fi vindecate, dar nu de catre mine..ci de un el..care sa merite sa vada dincolo de suprafata aparent rece..

Urasc in momentul de fata ca am invatat sa analizez prea mult ce se petrece in jurul meu..si sa ii analizez si pe cei ce ma inconjoara...incerc sa scap de ratiunea rece si sa ma las ghidata de instinct pentru ca mi-a fost de ajutor de multe ori..Pana acum cand mi se spunea ca gandesc prea mult o luam ca pe un compliment..acum a inceput sa ma deranjeze atat de mult acest lucru incat evit de multe ori sa ma mai gandesc daca e bine sau nu ceea ce fac..efectiv pun in aplicare..
Poate asa o sa scap de globul meu protector de cristal..poate asa o sa iau decizia de a-l sparge..si poate o sa ii determin si pe altii sa isi detoneze zidul ce le-a ferecat si le-a inrait sufletul prea mult timp..

Tii minte?.
„dar in viata daca stai intr-un glob de cristal de frica sa nu suferi..nici nu o sa traiesti cu adevarat”
„da, dar nu mai las pe nimeni sa-mi intre in suflet (cel putin nu asa repede)”

Dar e un drum pe care trebuie sa il parcurgem fiecare singur...pentru ca doar singuri descoperim cum sa taiem funia ancorei ce ne tine de trecut..

Vine o zi...

...cand invatam ca tot ceea ce stiam si in ce credeam pana atunci era fals..cand aflam ca Mos Craciun nu e decat un personaj precrestin si nu o persoana, cand aflam cum ne-am nascut..cand aflam ca printesele si printii din ziua de azi nu se aseamana deloc cu cei din povesti..cand descoperin ca trebuie sa cadem de multe ori pentru a invata sa mergem cu bicicleta..
Aflam ca prietenii adevarati ii gasesti foarte greu..ca numarul lor rar poate depasi numarul degetelor de la o mana..Si ca vrei sa ii tii strans langa tine..

Vine o vreme in care riscam, ne aruncam cu capul in fata, luam decizii si suportam consecintele..
Am luat si eu multe decizii si am suportat consecintele..de foarte multe ori am facut alegerea potrivita, si chiar daca uneori am ales gresit am invatat ce e bine si ce e rau...

In ultima perioada mi-am promis mie ca o sa fiu egoista si o sa iau decizii care sa ma faca pe mine fericita..si mi-a fost foarte bine..doar ca astazi am luat o decizie gandindu-ma la altcineva..Daca e o alegere buna sau nu, numai timpul imi va dovedi..Poate sinceritatea mea e taioasa..e o sinceritate..prea sincera pentru unii..Ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa ti se indeplineasca..
A venit vremea sa imi asum pe deplin alegerile in viata..Si tu la fel..Timpul nu sta pe loc sa ne astepte..pentru ca vremea nu are pauza si replay..pentru ca nu trebuie sa regreti nimic..Pentru ca LIBERTATEA e cel mai ravnit lucru acum si trebuie sa te bucuri de ea..

Traieste..viseaza..risca..razi..respira din plin aerul fericirii pentru ca..
„Stiu, un copil se naste acum...da..stiu..un batran isi ia ramas bun...eu i-am spus vremii sa stea in loc..”

...dar cine sunt eu..particula de praf in bataia timpului sa-i spun sa stea in loc...