Bucuresti si restul lumii

Sa vorbesc despre Bucuresti? Nu, i-as acorda mai multa atentie decat merita acum! Voi vorbi de restul lumii, de tot ceea ce nu inseamna Bucuresti, si mai exact, de provincie! Daca dragii nostrii guvernanti si-ar da dosurile jos de pe scaunele tapitate si ar mearge sa vada ce fac guvernatii, cum o mai duc, daca au o coaja de paine sau daca au apa potabila, cred ca s-ar apuca cu mainile de par. Iar Base s-ar apuca de orice altceva, ca par nema.

Stiu ca e criza. Înteleg ideea de economie. De exemplu, pana de curand strada mea avea becuri doar pe partea dreapta, si acestea functionau din 2 in 2. Acum nu mai functioneaza deloc. E atat de intuneric incat iti poti scoate singur ochii. Atat de intuneric incat nu poti recunoaste un hot ce iti da in cap.

Saptamana trecuta Marasesti-ul a fost atacat de hoti, exact ca in povestile alea haiducesti. Ceata a atacat 8-9 gospodarii si a furat animale si altele. Are bunica o vorba, „E ca un sat fara caini!”. La poarta pagubitiii au gasit diferite arme albe a doua zi, dar din fericire a fost doar o singura victima. Din nefericire, tatal meu.

Ce suflet sa nu ai incat sa bati un om in cap si sa il strangi de gat in speranta ca va muri? Si pentru ce? Ce poate fi mai pretios decat o viata?
Sa va prezint inventarul economiei de criza: capul spart in 8 locuri, nasul spart, ochiul afectat, gatul tot vanat. Criza face victime pe bune!

Lumea e o jungla, iar epoca primitiva nu a trecut deloc!

Ha....Ya!

Ar trebui sa fiu fericita, dar nu pot! Victoria are un gust amar asa!

Credeam ca sunt prea ocupata ca sa mai iau lectii de la viata in ultima perioada, ca stiu destule, ce sa ma mai invete? Eh, dar lectiile de viata te lovesc atunci cand te astepti cel mai putin, oamenii se prefac din ce in ce mai mult, altii ti se pun pe tava si tu nu stii cum sa reactionezi ca nah, nu ai talente de ospatar si daca o sa scapi tava? Si de ce ti se pun pe tava? De ce?

Abia acum mi-am invatat lectia de viata cu care imi era datoare perioada celor 3 ani de facultate, abia acum am deschis ochii si am vazut totul mult mai clar, abia acum am simtit gustul de bitter al victoriei si am simtit dulceata siroaielor sarate!

Nu stiu ce o sa fie maine, si cu atat mai putin ce o sa fie peste zeci de ani! Poate o sa uit ca unii oameni chiar merita, iar daca o sa uit vreodata asta inseamna ca sunt un om de nimic, fara coloana vertebrala, iar daca nu o sa uit inseamna ca mi-am invatat lectia bine, ca m-ai invatat lectia bine...

Da, viata e o lupta dar e de datoria noastra sa ne luam la tranta cu ea, ce mama ma-sii! Stii tu, tot raul e spre bine!

Vrem circ, dar cu portia Maria Ta

Dar lumea nu poate trai doar din circ, sa ne fie clar. Vrem bufoni, circari, animale dresate, clovni cu moaca tampa, un pic de mers pe sarba, niste foc inghitit.. Avem chiar si piticii aia penibili care se maimutaresc pentru a obtine niste zambete, aplauze, huiduieli, voturi.

Dar cu o limita Monsieur, cu o limita ca ni se apleaca. Nu ma mai uit la Tv de ani buni scarbita de bufonii mai mici sau mai mari care se perinda pe acolo cu haremul dupa ei si cu limba romana uitata acasa. Presa gen Libertatea abunda tarabele Rodipet, sacii vanzatorilor ambulanti de la semafon, mainile muncitorilor patriei de prin metrou sau Ratb si mintile obsedatilor sau a impotentilor. Ok, nu neg, avem nevoie si de chestii soft, de divertisment, dar excesul dauneaza grav ratiunii si comportamentului.

Politica a reprezentat si ea mai mereu o scena pentru tragi-comedii, dar acum, din lipsa de actori pasionati si dedati vietii artistice, se joaca doar teatru absurd. Bufonul cu fata schimonosita isi face numarul, figurantii aplauda precum niste foci de la circ, eroina cu pleata blonda si (ne)fecioara renunta la machiaj doar pentru a-si intra in rol mai bine, piticul se zbate si se bate cu pumnul in piept precum un Tarzan in devenire, iar pentru restul las domniile voastre sa le gaseasca un rol potrivit. Toata actiunea se petrece pe un camp de lupta imaginar, cu adversati obositi ce si-au pretins numele de Opozitie, pe fondul unor rascoale populare si cu iz de cadavre ale pensionarilor lasati sa crape inainte de vreme. Tare sunt curioasa cum va fi sfarsitul. In tragi-comedii bufonul ar trebui sa crape de spada, dar in absurd, cine stie ce absurditati va mai defeca eroul national.

Imi place circul. Merg cam o data la 2-3 ani. Dar de cand cu circul asta nu cred ca o sa mai am nevoie de circ toata viata mea. Sunt pe supradoza.
Mai avem nevoie si de circ, parol, dar cu portia. Excesul dauneaza grav sanatatii mintale.

Va multumesc!

3 ani din viata mea in imagini, rupti cu grija intr-un puzzle...Amintiri, experiente, impreuna la bine si la rau.. Si asa cum spuneati si voi, cuvintele si urarile nu isi mai au locul, de bine ne-am mai zis si de rau ne uram in fiecare zi :P.. Ca sa stiti, am refacut puzzle-ul de una singura!

Am purtat cu mandrie budigaii aia..gogosari..sau ce sunt..si i-am purtat cu mandrie pentru ca pe ei ati scris urarile voastre, de bine si de rau..am primit suturile in fund pentru ca stiu ca sunt un pas inainte si pentru ca erau date de voi..am trecut prin toate poruncile si v-am lasat sa va razbunati pe mine pentru toate prin cate v-am pus sa treceti de-a lungul timpului.. Si v-as mai fi lasat pentru ca aveti ocazii de astea destul de rar!

Am primit lucruri pe care mi le doream de mult, altele care au fost cumparate cu strangere de inima pentru ca sunt superbe, altele luate la misto..unele foarte finute. Am apreciat pana si faptul ca m-ati pus sa-mi caut cadoul prin boscheti si ca in iubirea voastra infinita m-ati aruncat in boscheti. Ca ati personalizat baloanele cu mesaje..din suflet..
Sunteti nebuni dragii mei, sunteti sariti de pe sina normalitatii si ati luat-o pe aratura de mult, iar mie imi place la nebunie sa imi iau campii cu voi!

Acum ma uit la florile ce stau pe masa si sunt inca foarte proaspete, se vede ca au fost luate din inima pentru ca inca se tin bine! Inca sunt uimita de cat v-ati chinuit pentru ca, sincer, nu meritam atat (si stiti bine ca nu sunt modesta din fire). Sunt un pui de drac si stiu asta, sunt dezorganizata si s-a vazut clar si v-am dus sa fiti hrana pentru tantari!

Multumesc prietenilor, mai vechi sau mai noi. Sa ne vedem peste cativa anisori si sa ne bucuram de aceste experiente, sa le punem in cufarul cu amintiri si sa nu folositi imaginile ca santaj! Va multumesc pentru tot asa cum stiu eu mai bine si sper ca va scarpinati si voi de zor precum o fac eu!

Chopin la metrou..

„Atentie, se inchid usile!” pe acorduri de Chopin...

Astazi am petrecut o ora ascultand Chopin la metrou. Nu imi mai venea sa plec de acolo! Anul Friedrich Chopin a fost marcat si cu aceasta auditie la pian la..metrou Unirii 1. Daca omul nu se duce la Ateneu, vine Ateneul la om!!

Organizator, Institutul Polonez. Eu, simplu trecator, nitel afon si tot mi se contracta cel mai important muschi al corpului uman, inima, la auzul acordurilor line de pian!

La 4 ani...

... imi doream o zi in care sa ma odihnesc. O zi ca oricare alta in care sa nu merg la munca, sa nu incerc sa organizez nimic, sa stau efectiv. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, s-a dovedit o alta zi agitata, care a inceput cu ora 22:00 din ziua precedenta si nu s-a sfarsit nici acum, cu toate ca sarbatorirea a 2+2 ani a trecut. Se va sfarsi cam pe duminica seara.

Multumesc tuturor celor care nu numai ca nu au uitat ca mai intineresc, dar s-au dovedit si foarte creativi in urari. E mai bine ca nu erati langa mine cand citeam majoritatea urarilor.

Si multumesc celui/celor care a/au trimis buchetul de flori. Nu stiu de la cine e, banuiesc ca are autor colectiv, sunt exact florile care imi plac si am varsat apa lor din greseala deja de 2 ori. Tipic mie!

Sa ne vedem veseli duminica, pentru ca mai avem nevoie si de iarba!

Happy Day!

A fost o zi minunata, si ce daca afara ploua, ne mai spala din pacate!

A fost frumos sa vad ca atatea persoane in jurul meu se simt copii!..
Si pentru ca suntem toti suflete de copii in trupuri de oameni mari, spun „La multi ani!” mie, tie, voua, noua!