luni, 8 februarie 2010

Va multumim ca ati apelat...

...CFR - serviciul de calatori. Apelul este taxabil. Țâr..Țâr..Țârrrr..

Si Țârul e taxabil..ca de vorbit nu am vorbit..

Vremea in Romania tot timpul ne surprinde. Cu asta m-am obisnuit. M-am obisnuit pana si cu singurul accelerat care are in compartimet 8 locuri in loc de 6. M-am obisnuit pana si cu nasul care iti spune „Ah, ati luat bilet domnisoara?” pentru ca apoi sa observi ca esti singura din compartiment care a cumparat bilet..

Am incercat toata ziua sa sun la 0219521..se auzea numai tonul de ocupat. Intuitia mi-a dictat sa sun seara, pentru ca sigur e mai liber.
Ma uit la numarul trenului si la ora pentru ca nu vreau sa o enervez pe duduia de la capatul firului si sa o pun pe ea sa caute, formez si sper sa aflu cat mai repede daca maine pot sa ajung acasa sau ma cazeaza cfr in tren pe moca...

Cum ziceam, formez. Suna. Intra un robot cu o voce de dama acra, imi multumeste ca ii sun (=))..) si imi spune ca apelul e taxabil. Mi se pare firesc..

Apoi stau si astept sa raspunda cineva care sa imi rezolve dilemele existentale...si suna...si suna...si suna...
Hm, ceva nu e in regula...si suna..si suna..

Sublim. Acum inteleg de ce mi-au multumit ca i-am sunat. Eu sun, platesc, la ei suna telefonul, se uita la el...eu platesc...suna telefonul..eu platesc...ei imi multumesc..

Intotdeauna am apreciat persoanele care au reusit sa ma pacaleasca..acum apreciez si organizatiile, respectiv cfr-ul..


PS: O sa sun si pe la 3-4 noaptea si sper sa ii trezesc din somn. Ce naiba, macar sa am o satisfactie pentru centii consumati.

Bestseller in constructie

Am obosit sa ma descurc singura..am obosit să ma mut..am obosit sa spun casa unor locuri care in mod clar nu reprezinta casa mea..am obosit sa trec peste probleme pentru ca apoi sa apara altele...si altele..
Am obosit sa zambesc in momentele in care nu simt asta, doar pentru ca cei din jur ma stiu mereu vesela, iar eu nu vreau sa ii dezamagesc..

Mi se intampla sa vreau sa plang, si nu pot..nu mai pot..incep sa fac glume si sa rad, dar pe interior urlu...as vrea sa ma duc undeva unde nu ma cunoaste nimeni si sa incep sa urlu..sa ma descarc si sa urlu efectiv..
Va sperie imaginea asta?..
Pe mine ma face sa zambesc pentru ca ma si imaginez intr-un loc unde sa pot spune tot ce am pe suflet...si sa fie clar ca nu ma imaginez in fata unei sutane..

Am facut un inventar scurt: Mama si sora mea sunt foarte departe de prea mult timp, tata parca nici nu ar fi fost vreodata, bunica ma vede cam de 7 ori pe an, prietenii adevarati ii numar pe degetele de la o mana.. Vad cum visele mele profesionale se cam naruie si ma intreb din ce in ce mai mult „Si, mai departe, ce este?”

Cea mai buna prietena, obosita si cu propriile ei probleme incerca sa imi dea un sut in partea dorsala..

Ea: Si ce s-a intamplat cu fata aia care era ambitioasa? Care le intrecea pe toate? Care se mandrea cu faptul ca se poate descurca singura? Ce-ai vrea sa te intretina cineva la 21 de ani? Ce s-a intamplat cu fata aia orgolioasa? o lasi sa moara doar fiindca te-ai impiedicat de cateva obstacole si ai cazut in depresie? Ti se pare ca altii o duc mai bine???......ti se pare ca doar tu ai probleme??? doar ca ti se par gigantice fiindca sunt ale tale...... e greu, n-a zis nimeni ca-i usor.....dar ce-ai vrea???? sa ne punem in cur sa plangem????....... vrei sa ajungi la 40 de ani si sa n-ai o poveste?

Eu: Frumos ca mesaj de inurajare..folosesc si eu aceasi tehnica uneori pe pielea altora...nu sunt cazuta in depresie. Am nevoie de ceva si inca nu mi-am dat seama de ce anume.. De un sprijin probabil
Eu: Cred ca asta e..


Imi plac suturile in fund, ca doar sunt si ele un pas inainte.. Si sa ma pun in cur si sa plang, nu o sa ma vezi niciodata..promit:P. Multumesc!

Ma duc acasa si sa speram ca la intoarcere nu voi mai fi..obosita.. Vreau ciorba aia miraculoasa a bunicii, vreau discutiile lungi in timpul carora radem pe saturate, vreau o bataie cu zapada si o joaca cu Fitza, corcitura mea draga..
Buni, here I come..

miercuri, 3 februarie 2010

Vis de iarna... Vis de vara...

Vreau sa va povestesc de-o camera micuta, dar de prieteni plina, ce aveau si foc in suflet, si-n ochi aveau lumina..idei musteau in aer, sa stai si sa tot stai...si asta a fost totul in acea zi de Gerar..

Stiam ce-i rau si bine in lumea de afara, vorbeam de poluare, ce bine e la tara, ca banii nu conteaza, dar e grozav sa-i ai...si toate au fost grozave in acea zi de Gerar...

Si de erai acolo, uitai de tot si toate in acea zi de..Gerar..



* Ianuarie sau ''Gerar'' era cunoscut in trecut si sub denumirea de ''Genarie'', ''Ghenarie'' sau ''Calindariu''. Este luna in care se dadeau petreceri de inceperea Noului An si in care se vedea cum va fi vremea in perioada urmatoare: daca in ianuarie nu e timp geros, atunci asa va fi vremea in martie si aprilie. Daca insa era frig, cu siguranta in februarie avea sa ninga. Si sa ningaaaa..

De altfel, e luna in care afli cum iti va fi anul proaspat inceput..nu-i asa dragii mei?

Abia astept sa vina si Ciresar ca sa ne intoarcem in camera micuta, dar de prieteni plina, ce-aveau si foc in suflet, si-n ochi aveau lumina...

Si-n curtea aia mica, cu bratele deschise, sa ne primeasca iar bunica cu merinde si sa zambeasca larg la frazele porcoase...ca-n acea zi...



Cred ca imi e dor de..acasa..
[I FEEL GOOD..TA NA NA NA...I FEEEEL GOOOOOD..TA NA NA NA NA...]

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

URGENT - Branding de tara



Gypsies?.. Romania este impartita intre tigani si unguri..
Daca e sa ne luam dupa vorba aia..Suntem asa cum ne vad cei din jur..Eh..pai asta e draga noastra tarisoara..


Vreau branding de tara pentru ca peste 10-15 copilul meu sa nu fie numit tigan sau ungur, vreau sa fie numit roman.
Stiu ca presupune foarte multi bani, foarte mult timp, o echipa cu adevarat competenta si care chiar sa puna suflet in proiect, precum si relationarea mai multor organisme, agentii guvernamentale si calcarea pe ideologiile politice pentru un scop comun. Dar in inocenta mea, chiar cred ca asa ceva se poate realiza.

Pana si bulgarii au inceput o campanie de branding de tara inca de dinainte de 2007.
Exporta imaginea cea mai buna, iar in cazul lor este vorba de Nisipurile de Aur, o statiune de la Marea Neagra.
Iar acum, cand spui Bulgaria, nu te mai gandesti in primul rand la mafie, ci la Nisipurile de Aur, la mare, la preturi mici si calitate.




Vreau branding de tara, il vreau pe Dracula, vreau Delta si rezervatiile din Carpati, vreau Maramures, traditii si istorie..

As mai vrea infrastructura, un presedinte si un Guvern de tehnocrati... Ce spuneti, ma ajuta si pe mine cineva?


*Nu folosesc cuvantul „tigan” pentru a jigni, ci pentru ca ei prefera sa fie numiti tigani si nu rromi.

joi, 28 ianuarie 2010

Viata? O drama ieftina

Da, da! Exact ca o drama ieftina, cu pasaje din filmele cu prosti, cu penibilul situatiei, cu iubiri de o viata ce tin prea putin, cu dragoste adevarata in care cred prea putini..cu Dumnezeu pe care nu l-a vazut nimeni, dar credem in el orbeste, ducem lupte si luam decizii in numele Lui, il punem si pe bancnote ca poate asa banii capata un pic de mantuire si nu mai sunt ochiul Dracului..

Mi s-a mai spus ca viata e ca o femeie usoara pe care nu o platesti, si care a avut grija sa te futa bine, dar de la care sa nu ai pretentia si la rest.. „Pro-fund”, vorba cunoscatorilor..

Nu stiu cat ar incasa in salile de cinema viata fiecaruia dintre noi, dar banuiesc ca o telenovela de aia originala, de pe plaiuri mioritice incaseaza mai mult..

Suntem niste robotei, nesemnificativi.. Ne ducem viata la plimbare pe bulevarde, ne prefacem ca muncim, ca studiem, ca invatam, ca ne desteptam...cica evoluam, asta da pacaleala.. Ne prefacem si ca ne distram, ca traim cu adevarat.. Lume, scopul nostru e sa ne nastem, sa ne dezvoltam, sa perpetuam specia si sa plecam.. Ah, ca e important cum petrecem timpul de cand iesim din incubator si pana intram in celalalt incubator din lemn, corect.
Vrei sa imi spui ca daca as crapa, Terra nu s-ar mai invarti? Planeta care ma reprezinta, Mercur, s-ar stinge si ea odata cu mine?

Dar ne place sa ne mintim..ne autoconvingem ca suntem importanti, ca avem un rost, ca ne-am nascut cu un scop..ca totul are un scop chiar..
Si poate daca nu am face asta am lua-o razna, scarbiti de tot ce e in jurul nostru, de falsitate, de minciuna, lasitate..ne-am duce in nestire, sa respiram aer curat de munte, briza marii.. Ne-am lua campii..

Am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca viata mi-o fac eu, ca norocul mi-l fac eu..ca sunt ceea ce fac, sunt promisiunile pe care vreau sa le duc intotdeauna la indeplinire, sunt oamenii pe care ii pot face sa zambeasca chiar daca eu sunt la pamant, sunt ceea ce scriu, ideile pe care le nascocesc pe ultima suta de metri si care ma uimesc si pe mine..sunt lacrimile pe care le irosesc, cu efectul final de a nu muri de inima..
Cica intaresc inima lacrimile varsate, asa ca plangeti mai mult..radeti mai mult, chiar daca faceti riduri..

Sunt Alina, Bubulina, Pingu, Badurica, Badura, Alinuta, Smintit@, Alinus..sunt eu..
Iar daca nu am viata complicata, mi-o complic singura.. O transform intr-o drama de trotuar..

Si sunt intr-o dilema..Sa fiu cea mai buna dintre mediocri sau cea mai slaba dintre cei mai buni?...


*Pasa proasta

luni, 25 ianuarie 2010

Concediul dauneaza grav sanatatii

Am luat-o razna? Probabil pentru ca sunt in concediu de 8 zile si mai am inca 3 zile..

Eram suprasolicitata si imi doream un concediu. Acum il am si am vrut sa scap de el inca din a doua zi..Ba chiar m-am oferit sa ma duc in weekend la munca..

Ce am facut in concediu? Am spalat tot ce se putea spala, am gatit..colega de camera radea de mine ca e deja ceva ciudat...

Da, chiar ca e ceva ciudat..sunt in CONCEDIU..si lenevesc in stil aproape nesimtit..

Apoi m-am uitat la filme..toate acele filme pe care vroiam sa le vad si nu aveam niciodata timp..cred ca au fost peste 20..
M-am plimbat, am iesit afara la ger sa imi testez imunitatea..am incercat sa fac orice, numai sa nu ma mai plictisesc...

Ce am obtinut? Mi-am dat si mai tare peste cap programul de somn..nu mai pot adormi inainte de ora 3 dimineata..si ma trezesc abia dupa ora 10..nu am reusit sa ma concentrez pe proiectele pentru facultate, nu am reusit nici macar sa citesc ceva din bibliografie..

E clar..dau randament doar daca sunt suprasolicitata, asa ca abia astept sa incep iar sa muncesc, sa dau 4 examene saptamana viitoare, sa alerg de colo colo ca un titirez..asta sunt eu si se pare ca asa imi place sa fiu..

Dar pana atunci, abia astept sa mai trec si peste aceste 3 zile de concediu..sa ma apuc iar de spalat?

Concediul e bun, dar eventual sa pleci undeva departe, sa te odihnesti distrandu-te, sa aiba 2 sau mai multi participanti...

miercuri, 20 ianuarie 2010

Noaptea marilor decizii

...si a marilor sperante...

E aproape 4 noaptea si tocmai am ales un drum...e plin de gropi, in panta..se formeaza si poleiul..e chiar periculos, cu un singur sens si fara banda de urgenta..dar acesta e drumul pe care vreau sa merg, vreau sa ajung acolo, undeva si sa am o mare satisfactie..de ACOLO mai departe...o sa ma hotarasc la fata locului..
Acum tinta mea e ACOLO..

Imi suflec manecile si ma pregatesc pentru aceasta calatorie pentru ca e lunga si anevoioasa, dar tocmai din aceasta cauza o sa imi sterg fruntea apoi cu o satisfactie maxima..

Eu: Asta mi-a placut intotdeauna la voi..ca ati avut puterea sa o luati mereu de la 0..

Ea: E important sa poti lua totul de la inceput..inseamna ca poti invinge orice..Asa inveti ca timpul are solutii pentru toate si ca nu iti foloseste la nimic sa disperi..Trebuie doar sa mergi inainte..



Inca o firmitura de maturitate pe care o tin strans in pumn..