duminică, 31 octombrie 2010

Auto-distrugere

As vrea sa jucati un joc! Nu trebuie sa va deplasati sau sa depuneti efort fizic! Ganditi-va cate persoane ati cunoscut pana acum care s-au auto-distrus! Pe care ati vrut sa le ajutati, dar care nu au vrut sa se ajute singure!

......

Nu stiu daca am eu o problema, dar am cunoscut 4 astfel de persoane. E mult? E putin? Si distrugerea e atat de naspa la ei incat nu mai au sanse sa isi revina.

Cum incepe totul? Pai vezi in acea persoana ceva. Tu vezi perspectiva, vezi ca are ceva de oferit sau ca e foarte buna la ceva. Ii spui! Trebuie sa constientizeze. Apoi o asiguri ca o vei sustine; Ii repeti asta de fiecare data cand ai ocazia pentru ca numai asa se poate asigura ca are ajutorul tau. Ii spui parerea ta, ii ceri parerea ei. Combinati parerile si iese un plan de care trebuie sa fie incantata.

Cautati scarile planului si incepeti sa le urcati incetisor, lent, una cate una. Radeti, plangeti, va suparati, va trece! O relatie in care nu apar conflictele nu e relatie (oricare ar fi ea). Important e nu sa nu apara conflicte, ci sa stii sa treci peste ele. In urcare se opreste, ii dai mana, se ridica. Se opreste iar. Ii dai umarul ca sa se sprijine. Se opreste iar si vrea sa fuga inapoi. Mai rau, te trage dupa ea. O tii, o tragi dupa tine. Faci chiar si pasi inapoi, dar la un moment dat te opresti. Au trecut luni? Poate ani?

Nu vrea sa urce! In sfarsit realizezi asta. Si culmea e ca tu esti mai trist si mai dezamagit decat ea. O lasi sa dea vina pe parinti, pe educatie, pe prieteni falsi, pe lipsa banilor. Apoi iti vezi de scara ta si inveti sa ii accepti pe cei din jur cu alegerile lor cu tot. Asta am invatat eu. Cand omul nu vrea, de ce ai vrea tu mai mult decat el? Sau poate stie el mai bine si e atat de bine acolo incat sa nu vrea sa isi paraseasca carapacea.

Se drogheaza? S-a lasat de scoala? Nu munceste? Isi distruge corpul si nu ii pasa? Vede lumea cu ochelari de cal? Isi reneaga copilul? Nu ii mai pasa pur si simplu?

De cele mai multe ori astfel de persoane sunt contagioase.

miercuri, 20 octombrie 2010

Ultimul mohican

...razboi, foamete, comunism, sa vina americanii, sa plece nenorocitii de rusii...

Revolutie? Mai degraba lovitura de stat! Ne-au fraierit, asta nu e democratie! Americanii ne-au mintit, nu au venit nici azi! Maica, nici nu ii mai astepta. Sunt doar o bijuterie frumos poleita! E doar nichel!

Ceasusescu, ne e foame..vrem pamant! Sotul meu a fost campion la echitatie, de ce nu o fi ramas in tarile nordice cand a avut ocazia? A vrut sa fie taranist, sa il respecte pe Ratiu.. A visat si el si a murit visand! Macar nu m-a lasat sa muncesc la CAP. Nu suporta! Stii fata mea ca daca ar vedea ce a ajuns de tara asta s-ar rasuci in mormant. Mai bine ca nu stie!
Pe tata l-au bagat in inchisoare pentru ca astepta americanii. Mereu spunea ca vor veni, ca trebuie sa vina, ca avem o tara importanta si ca daca i-au ajutat pe italieni ne ajuta si pe noi. Inca mai tin minte cum in momentul in care incepeau bombardamentele familia se impartea in doua tabere pentru a asigura supravietuirea. Mama pleca cu baietii, iar tata lua fetele. Fiecare echipa cu buncarul ei. Eu, sora mea si tata aveam ascunzatoarea in fundul gradinii, o groapa mare sapata in pamant, acoperita si mascata. Cum ne spunea, macar jumatate de familie sa supravietuiasca!

Stiti, in `41 era liniste si pace prin Moldova noastra. Numai in casa familiei Enache erau tipete. Se nastea ultimul mohican al familiei mele. Nu are plete, nu stie tehnici de lupta corp la corp si nu e un el, ci o ea. Stie sa se lupte doar cu viata si lupta bine.

O ea care a sperat in mai bine. Nu e nimic gresit sa speri in mai bine!
A jucat in copilarie „De-a v-ati ascunselea”. A jucat in zilele de duminica si de sarbatoare pentru ca in rest avea de munca in pepenarie, ducea canepa la putrezit in Siret, avea animale, fugea de soldati..
Si stie ca o sa se mai joace „De-a v-ati ascunselea”, stie si nu ii e frica. Dar vrea sa ne vada pe toti fericiti. Imi spune ca abia asteapta sa reusesc si eu. Si mie imi e frica!Ea pentru asta traieste, sa ne ajute pe noi. Dupa ce se va intampla?

Urasc faptul ca ultima data cand ne-am vazut i-am spus ca doar din respect pentru ea voi merge la Biserica cu inima deschisa. De ce urasc? Pentru ca astfel mi-am dat si eu seama ca se va juca „De-a v-ati ascunselea!” cu zambetul pe buze.

Versurile acestea erau un deliciu in anii de scoala, acum sunt precum sarea pe o rana sangeranda.

De-a v-ati-ascuns...


Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.



E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.


Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.


Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.



Viata e grea, dar frumoasa.. foarte frumoasa si se termina urat! Ah, si sa nu imi purtati doliu. Doliul il ai in suflet. Si sa va distrati mama, sa va distrati!

luni, 18 octombrie 2010

Dialogul surzilor

De cand nu am mai vorbit cu adevarat? Oare cat timp a trecut? Am vorbit vreodata cu adevarat?
Primul lucru invatat in facultate a fost acela ca cel mai important pas in procesul de comunicare e ascultarea! Am uitat!

Scuze pentru ca nu te-am ascultat pana acum, cu toate ca tu imi turui intr-una de atat de mult timp! Ma uit ca atat de multe persoane discuta in jurul nostru! Ii vad gesticuland si le citesc mimica! Ei vorbesc, dar noi doar mimam conversatia!

Am uitat sa te ascult in momentul in care tu ai inceput sa ma auzi, dar nu sa ma asculti. Nu am probleme cu auzul, nu ai probleme cu auzul, doar ca e si el selectiv. Sper!

Ma auzi, dar nu ma asculti! Te aud, dar clar nu te ascult! Spui „Te iubesc!” si primesti ca raspuns „Si eu!”...

„Si tu ce?”
„Si eu...te iubesc?”

Hm.. nu mai stiu sa aud, nu mai stiu nici sa iubesc.. Nici macar sa mint ca iubesc! Lasa ca doar iubirea e o chestie chimica! Stim noi, hormonii si substantele din corpul nostru. Dar mai e si o chestie fizica, actiune si reactiune. Daca spui „Te iubesc!”, reactinea e „Si eu (te iubesc)!” Importante sunt celelalte elemente chimice care acum lipsesc din ecuatie: respect, sustinere reciproca, incredere si comunicare...

Dar nu m-ai ascultat si nici eu pe tine..e clar! Ne-am dorit mereu sa surzim la astfel de chestii si in sfarsit ne-a reusit!

Si numai de-al dracului nu o sa invat limbajul semnelor asa cum au invatat cuplurile alea de care radeam si care nu se mai asculta oricum de ani de zile, sau semnele pe care le folosesc politicienii in dialogul lor de persoane cu dizabilitati! Nu se merita!