Ultimul mohican

...razboi, foamete, comunism, sa vina americanii, sa plece nenorocitii de rusii...

Revolutie? Mai degraba lovitura de stat! Ne-au fraierit, asta nu e democratie! Americanii ne-au mintit, nu au venit nici azi! Maica, nici nu ii mai astepta. Sunt doar o bijuterie frumos poleita! E doar nichel!

Ceasusescu, ne e foame..vrem pamant! Sotul meu a fost campion la echitatie, de ce nu o fi ramas in tarile nordice cand a avut ocazia? A vrut sa fie taranist, sa il respecte pe Ratiu.. A visat si el si a murit visand! Macar nu m-a lasat sa muncesc la CAP. Nu suporta! Stii fata mea ca daca ar vedea ce a ajuns de tara asta s-ar rasuci in mormant. Mai bine ca nu stie!
Pe tata l-au bagat in inchisoare pentru ca astepta americanii. Mereu spunea ca vor veni, ca trebuie sa vina, ca avem o tara importanta si ca daca i-au ajutat pe italieni ne ajuta si pe noi. Inca mai tin minte cum in momentul in care incepeau bombardamentele familia se impartea in doua tabere pentru a asigura supravietuirea. Mama pleca cu baietii, iar tata lua fetele. Fiecare echipa cu buncarul ei. Eu, sora mea si tata aveam ascunzatoarea in fundul gradinii, o groapa mare sapata in pamant, acoperita si mascata. Cum ne spunea, macar jumatate de familie sa supravietuiasca!

Stiti, in `41 era liniste si pace prin Moldova noastra. Numai in casa familiei Enache erau tipete. Se nastea ultimul mohican al familiei mele. Nu are plete, nu stie tehnici de lupta corp la corp si nu e un el, ci o ea. Stie sa se lupte doar cu viata si lupta bine.

O ea care a sperat in mai bine. Nu e nimic gresit sa speri in mai bine!
A jucat in copilarie „De-a v-ati ascunselea”. A jucat in zilele de duminica si de sarbatoare pentru ca in rest avea de munca in pepenarie, ducea canepa la putrezit in Siret, avea animale, fugea de soldati..
Si stie ca o sa se mai joace „De-a v-ati ascunselea”, stie si nu ii e frica. Dar vrea sa ne vada pe toti fericiti. Imi spune ca abia asteapta sa reusesc si eu. Si mie imi e frica!Ea pentru asta traieste, sa ne ajute pe noi. Dupa ce se va intampla?

Urasc faptul ca ultima data cand ne-am vazut i-am spus ca doar din respect pentru ea voi merge la Biserica cu inima deschisa. De ce urasc? Pentru ca astfel mi-am dat si eu seama ca se va juca „De-a v-ati ascunselea!” cu zambetul pe buze.

Versurile acestea erau un deliciu in anii de scoala, acum sunt precum sarea pe o rana sangeranda.

De-a v-ati-ascuns...


Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.


E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.


Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.


Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.



Viata e grea, dar frumoasa.. foarte frumoasa si se termina urat! Ah, si sa nu imi purtati doliu. Doliul il ai in suflet. Si sa va distrati mama, sa va distrati!