marți, 18 ianuarie 2011

Singura pereche de blugi!

Ehehe, dragii mei, o sa va povestesc de blugii mei de toate zilele!

Imi place denimul, suntem generatia care ii poarta fara sa fi fost nevoiti sa ii cumparam de pe piata neagra precum parintii nostrii! Si totusi, pentru mine au fost un lux!
Vin dintr-o familie modesta. Ba foarte modesta daca imi permiteti aceasta caracterizare. Aveam momente in care nu aveam bani de paine zile la rand, sau momente in care copilul de 11 ani vorbea cot la cot cu mama despre datorii, economie, mancare, facturi..

Cine ma cunoaste cu adevarat stie ca sunt genul foarte matura, dar care se prosteste cat de mult poate si de fiecare data cand are ocazia, tocmai pentru ca m-am maturizat inaintea celor de varsta mea. Am de recuperat destul de mult.

In liceu am facut naveta. Acei 50 de km zilnici imi pareau o promenada, soferii de microbuz, prieteni, iar colegii de liceu...niste imaturi. Asa ii vedeam atunci! Si cum banuti nu erau, sora mea facea sport de performanta, mama era singura care ne intretinea, cheltuielile mereu depaseau bugetul, imi permiteam o singura pereche de blugi pe care ii purtam pana se rupeau. Era foarte simplu. Blugii mei de toate zilele!

O greseala fatala am facut in momentul in care prin clasa a 9-a mi-am cumparat blugi deschisi la culoare. Si cum era iarna iar eu ii murdaream de noroi cand plecam la scoala, veneam seara acasa si ii spalam, ii puneam la uscat pe soba bunicii, iar dimineata ii calcam pentru a le grabi uscarea. Si ghici ce, se ingalbeneau. Urmau cateva mistouri de-a lungul zilei, seara veneam acasa si repetam operatiunea. Ironia era ca aveam probabil cei mai curati blugi din clasa!

Nu imi uram colegii, nu le purtam pica. Nu prea imi pasa ce e drept. Imi pareau nedrepti si copii. Atata tot.

Intre timp si-a mai revenit si mama, am inceput sa mai muncesc si eu, iar colegii au inceput sa se mai maturizeze. Am si acum acasa acei blugi. Ii tin ca amintire. I-am purtat pana s-au rupt. Imi aduc aminte de unde am plecat. Nu vreau sa uit niciodata asta pentru ca daca uiti de unde pleci nu mai stii unde trebuie sa ajungi!


Imi plac lectiile astea pe care ti le ofera viata. Voua nu?

4 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Parintele nostru, parintii nostri.

Edi spunea...

De aceea te apreciez eu..iei viaţa în serios dar şti şi să râzi de ea, de neajunsurile ei...o adevărată personalitate !!!

Alina Badura spunea...

Mai bine rad eu de ea decat sa faca ea misto de mine! :)

Anonim spunea...

În viața noastră simplă, dragostea joacă un rol foarte specific. Acum suntem capabili să vă facem viața dragostei sănătoasă și nu are spațiu pentru orice tip de probleme. Toate acestea sunt posibile cu ajutorul AGBAZARA TEMPLE OF SOLUTION. Mi-a ajutat să arunc o vrajă care mi-a adus amorul de mult pierdut înapoi cu 48 de ore care m-au lăsat pentru o altă femeie. puteți să-l contactați și pe el ( agbazara@gmail.com ) sau să îl sunați / WhatsApp pe +2348104102662 și să fiți fericit pentru totdeauna cum am acum cu experiența lui.