Era o vreme cand chiar credeam ca sunteti normali...

Dar vremea aceea a apus de mult..

E pentru voi...revin...pentru ca meritati..

Later edit:

Intotdeauna m-am considerat altfel, am si fost catalogata de catre ceilalti altfel. Ba prea serioasa, ba prea glumeata, ba ciudata, ba revoltata, ori prea implicata, ori prea lenesa..

Eu ca eu, dar intotdeauna am avut in jur oameni pe care i-am considerat a fi..normali..in limita in care societatea ne dicteaza normalitatea..
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu altfel decat ceea ce sunt, dar intotdeauna mi-au placut „normalii”, sa le zicem asa..i-am apreciat..

Doua dintre persoanele pe care le-am considerat a fi exemplul de normalitate acum 2 ani si jumatate cand le-am cunoscut, s-au dovedit a fi cele mai anormale persoane cu putinta din cate mi-a fost dat sa intalnesc..Si spun acest lucru pentru ca ei chiar sunt..tampiti de-a binelea..

Cred ca de aceea ii si iubesc eu asa mult...

Stiam ca aparentele inseala, am invatat ca prima impresie pe care mi-o face o persoana conteaza, dar in mod clar nu e impresia finala, dar la ei chiar nu ma asteptam..






Lectia de astazi: Nu uitati, aparentele inseala!

Si ceea ce este cel mai important...Cine se aseamana se-aduna...si ce bine e cand se aduna..si ce distractie iese..JUR..

PS1: Ce e drept, sunt cam antitalent, dar scot ceva idei..mai ales pentru maimutele mele dragi..dau o bere pentru nuanta aia oribila de ruj..

PS2:Ei chiar se alintau de zor cu „maimutica” si „maimutoiu”..in tineretile lor...

PS3:Poza a fost facuta la 2 zile dupa logodna maimutelor..sa le dea Domnu maimutele ca ei sa vada si ei cum e sa dai de Dracu...si in ziua in care venise pe lume Pingu`..