Femeia a devenit robot?

Nu stiu daca e de vina emanciparea femeii...nu stiu daca e de vina societatea...nu stiu daca e de vina Bucurestiul..nu stiu daca e efectiv un lucru atat de normal pe cat ni se pare tuturor, dar trebuie sa va povestesc ceva...

Ies in Cora la cumparaturi. E peste drum de ceea ce acum numesc „casa”, asa ca e locul de unde imi fac cumparaturile. Stiu ca nu am mult timp la dispozitie, hipermarketul oricum e plin, inainte sa intru imi fac lista de cumparaturi in minte si imediat ce am intrat sunt ca un soldat pe campul de lupta ce trebuie sa isi atinga toate tintele.

La casa ma asez la cea mai scurta coada si astept. Aici chiar nu mai depinde de mine, cu toate ca am zis sa strig macar o data „Femeie gravida, faceti loc va rog!”.. Va anunt daca imi iese faza..
Lumea discuta cat sta la casa, ca altfel risca sa se plictiseasca. Va prezint 3 personaje: 2 baieti/barbati (cam la 24 de ani)si o ea:

Ea s-a asezat la coada, vorbea la telefon despre un proiect important..ceva de resurse umane, metode de evaluare multisursa a unei functii manageriale.. Intre timp ii spune interlocutorului ca il suna imediat pentru ca trebuie sa preia un apel de la munca. Raspunde si vorbeste ceva de concediu si despre faptul ca lucreaza sambata si duminica, dar nu va sta mult. Inchide si suna iar pe cel cu resursele umane. Termina conversatia..

Intre timp, Tipul 1: Asta da femeie..si mai e si buna..
Tipul 2: Taci ma ca se uita lumea la tine.
Oricum ea auzise, dar se prefacea ca nu aude. Si mai auzisera si alte cateva persoane de la rand.
Tipul 1: Si ce daca ma aude. A mea (iubita, sotie, oricum ceva ce clar el avea impresia ca detine) mi-a zis azi sa ma duc sa imi cumpar ceva din Cora daca vreau sa mananc ca ea nu are chef sa gateasca ca se pregateste sa se duca la sala, iar domnisoara are in carucior ceapa, morcov, fructe, peste...si mai si munceste..
Tipul 2: Lasa ca stim noi ca si a ta munceste.
Tipul 1: Da..la sala si in pat..

Intre timp, ea avea o alta conversatie la telefon cu o prietena careia ii spunea ca face cinste cu cate o bere in curand pentru a se tine de o promisiune care avea legatura cu numarul de vizitatori unici de pe blog. Oricum, mirosea a distractie din ceea ce reiesea din discutia ei.
Punea si produsele pe banda rulanta si termina si conversatia.
Toata povestea asta a durat cam 7-8 minute maxim.

Tipul 1 mai zice o data..Asta da femeie, Mariane (Tipul 2), si o tot privea.
Lumea zambea la coada.
Ea se intoarce, nu mai avea cum sa se prefaca surda si ii spune simplu „Multumesc”, plateste la casa si pleaca.
Ramane pe hol sa isi aranjeze cumparaturile, ei o ajung din urma, avand caserole cu mancare semipreparata in mana, si ii cer numarul de telefon.
Ea, tipic, le raspunde: „Imi pare rau, m-a invatat mama sa nu vorbesc cu strainii.” si pleaca.
Stupefiere totala.


Lasand la o parte comicul situatie, bine bine, asta e femeia in ziua de azi?
Munca, facultate, proiecte, gatit, pat, infrumusetare, cumparaturi...etc... ?

Cine o fi pus femeia sa se emancipeze?...
Vorba aia..Ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea sa ti se indeplineasca..