Lupta pentru supravietuire

Mrrrrrrrrr! Isi arata coltii! Are un vanat imbelsugat, isi baga coltii in el si infuleca in bucati mari! Isi scoate iar coltii albi la vedere, isi inclesteaza maxilarul! Este o femela cu pui si este atacata acum de 2 masculi ce ravnesc la vanatul sau! Infuleca iar si printre inghitituri maraie..iar..si iar... acum latra!
Sar pe ea, o musca, se apara, ii da sangele dar nu pleaca de langa hrana. Stie ca are pui de alaptat asa ca ii trebuie "vanatul". Ii musca pe cei 2 hapsani, ii alearga si castiga lupta de supravietuire. E puternica! Mereu am crezut ca instinctul matern iti da forta sa lupti!

Este ea, o catea tuciurie cu niste colti albi si ascutiti. Este singura si a facut rost de o shaorma mare! Asa se vaneaza si se supravietuieste astazi! Spectacolul National Geografic din statia de Ratb m-a facut sa-mi dau seama ca si noi avem instinctele de vanatoare si de supravietuire, dar la fel, ca si in cazul ei, vanatul nostru si-a cam schimbat proprietatile fizice si chimice!

Suntem niste fiare cu simturile atrofiate... dar niste animale brute in esenta noastra! Numai daca ne simtitm in pericol atacam si sfartecam totul in jurul nostru!

In ce te costumezi?

Mananc portocale si turta dulce!

Incep sa vad brazi si ghirlande peste tot pe unde intorc capul, asa ca se pare ca da, vine Craciunul. Intru si eu in spiritul lui in seara asta, mai mult fortat! Acum o luna si ceva am intrat in Bambo ca sa caut niste decoratiuni si am vazut primul stand amenajat pentru Craciun. Am iesit imediat din magazin! Oricum nu mai stiam ce voiam sa caut!

In seara asta am vazut persoane costumate pentru petreceri de Craciun! Ce inseamna sa vrei sa iti motivezi angajatii, le pregatesti petrecere de sarbatori...cu o luna si ceva inainte! Petrecerea noastra, a GRS-ului, e joia viitoare, fix cu o luna inainte de nastere! Suntem prematuri, asta e, dar mai bine prematuri decat avortoni!
Mirosul asta ma face sa ma gandesc la momentele acelea de prin anii `90 cand asteptam de la Mosu` portocale si ghete noi. Nu ma interesa altceva! Si tot timpul ma trezeam cu un brad impodobit de Mosu prin gaura cheii. Smecher mai era, trebuia sa sufle printr-un pai ca sa impodobeasca bradul si nu stiu cum de mereu reusea sa faca asta, cu toate ca eu eram cel mai curios juma-de-om care existase pana atunci!

In ceea ce priveste Craciunul 2010, trebuie sa iau cadou unei colege, sa mai rezist cateva zile intrebarilor de genul: In ce te costumezi?. M-a exasperat intrebarea asta de cand s-a anuntat oficial ca avem bal mascat. In sfarsit, am inceput numaratoarea inversa, inca 4 zile!
Iar acasa, acasa nu mai simt Craciunul! Dupa ce anul trecut l-am petrecut in pat cu o bunica grijulie langa mine care statea cu mana pe telefon ca sa sune la salvare, anul acesta cred ca o sa il petrec...cred ca nu o sa-l petrec deloc!

In schimb, noaptea asta a fost o noapte nebuna, nebuna de tot! Rezultatul: cateva ore de zbantuiala pe muzica buna, miroseam precum un manunchi de tigari aprinse si stinse (credeti-ma, put ingrozitor tigarile alea) si... am descoperit o prietena!!

Acum stau cu laptopul in brate si cu picioarele pe perete, poate, poate nu m-or mai durea in halul asta, ingurgitez mandarine (mda, nu erau portoale!) si ma gandesc ca vine Craciunul!

Se aude: Alina, gandesti prea mult! Baga-te la somn ca pana la Craciun, maine vine o zi de munca!

Bine, va povestesc maine de ce urasc fumatul, si asta pe cuvantul meu de fosta fumatoare! Iar Craciunul, sper sa treaca cat mai repede!

Corporatist de succes în zece paşi

(via e-mail de la Lory)
1. Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare (Brăila sau Galaţi, de preferinţă). Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.


2. Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.


3. La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele invi dioase, taică-tău bea în cinstea ta.


4. Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, „nebuna de la cinci“. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.


5. După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice „Ţăranu“, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.


6. Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.


7. În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber“. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.


8. La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.


9. Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.


10. Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit.

Ini mini mani mo...

M-am trezit! M-au trezit de fapt! Trebuie sa stau de paza! E ziua pe care o uraste sau o adora orice student din provincie, ziua in care se cazeaza la camin.

Imi aduc aminte si acum durerea pe care o simteam in maini si in spate in ziua in care mi-am adus primele lucruri la camin. Am venit cu trenul toata noaptea, aveam 2 valize si un rucsac, le-am carat pe un drum industrial, l-am intalnit pentru prima data pe renumitul Maximilianus Maximus in regatul sau de tutun, l-am injurat pentru prima data, mi-am primit camera, am gasit in ea deja doua colege. Pe una nu am placut-o, pe cealalta am placut-o foarte mult. La scurt timp dupa s-au inversat rolurile. Mda, aparentele inseala.

Acum, proaspat trezita, imbaiata, am cana mea cu fata zambareata din care imi sorb cafeaua si astept. Mai devreme era mult prea liniste in jur pentru aceasta zi mareata, dar jos, holul din fata tronului lui Maximilianus era arhi-plin. Aud roti de troler pe hol, copii razand, voci groase, probabil de parinti, intreband „Aici e 106?”, „Nu doamna, e vis-a-vis!”. Imi vad doi colegi razand si agresand un frigider pe hol. E intr-o rână. Frigiderul. Il muta. „Mai e bun de ceva?” „E perfect!”

Da, aici totul e perfect cand nu il ai!

Se aud ciocanituri in usa, nu e la noi! In momentul asta, in multimea deloc ad-hoc de la parter e si viitoarea colega de camera. Sau poate urca scarile! Sau poate e in Gara de Nord cu bagajele, sau si mai rau, poate trage pe Biharia de valizele ei, indurand ploaia marunta de afara! Acum am vazut si eu ca ploua!

Lory ma intreaba din 5 in 5 minute „Ce mai e nou?” Ii raspund: „Fac orez cu legume!”. Probabil in mintea ei e ceva de genul: „Femeie nebuna, eu fierb aici la munca si tu faci orez! Esti prea calma, in pana mea!”

Bate iar cineva la usa...Ini mini mani mo, in 108 sunt io!

Baietii sunt niste domnisoare!

Fete costumate in baieti, asta sunt domnii si don`sorii din ziua de azi.

A trecut foarte mult timp de cand nu am mai vazut un barbat in adevaratul sens al cuvantului, care sa aiba caracter si personalitate puternica, care sa fie capabil sa se descurce in situatii dificile si sa reuseasca totodata sa zambeasca si sa fie sarmant. Iar printre cei de varsta noastra pot afirma ca sunt foarte putini.

Cred ca tot noi femeile suntem de vina. Ii acuzam mereu ca sunt insensibili si i-am determinat sa se schimbe. Se penseaza, sunt mai delicati, isi fac unghiile, se dau cu crema de fata sau cu fond de ten. Ba chiar am intalnit baieti care sa planga mai mult decat cele mai plangacioase prietene ale mele.

Dragii mei, nu luati atat de in serios sfaturile astea cu sensibilitatea. Ok, nu trebuie sa fiti brute, dar daca deveniti niste fetite, noi la ce sa va mai folosim? Ca suntem noi destul de femei si ne ajunge, nu mai vrem alaturi de noi tot o femeie.

..Avem nevoie de o strangere de mana ferma la incheierea unui contract, avem nevoie sa ne oferiti ideea de putere si de ocrotire, sa stim ca faceti sport si sa nu aveti micile sunculite pe la burta de la stat, ci de la bere si mancare picanta.

Vrem sa va auzim uneori injurand fara sa va cereti scuze, vrem sa conduceti masina ferm, sa stiti sa oferiti ajutor, nu sa cereti voi ajutorul, sa va fumati tigara cu masculinitate si nu cu degetul mic ridicat, sa faceti glume porcoase la iesirile comune si sa flirtati. Sa aveti tupeul si inteligenta sa deschideti un subiect de discutie cu o persoana necunoscuta.

Sa va impuneti punctul de vedere si sa nu spuneti mereu "Da draga, cum vrei tu!". Pe bune, vrem barbati, nu fetite in pantaloni de barbati. Ce ar fi daca v-ati asuma raspunderile si ati invata sa faceti alegeri in viata, nu sa fugiti ca niste lasi? Cum zice Sting, A gentelman will walk, but never run!

Nu cadeti in extreme, nici cu degetul ridicat cand va fumati tigara, cu scuze si delicatesuri, dar nici cu misoginism, regurgitari meschine sau mirosuri pestilentioase.

Fiti barbati adevarati, niste gentelmeni, pentru ca eu una m-am cam saturat de fake-uri.

Caut iubita!

Nu ma pricep la matrimoniale, nu fac lipeli, ma amuza unii baieti, dar pe baiatul asta tare vreau sa-l ajut.

Lasand la o parte mistourile, daca il vreti, luati-l.



Ps: L-am admirat pentru curaj. Jur! Ori are foarte mult curaj, ori foarte multa nebunie!

Imi permit...

... unul dintre cele mai importante lucruri care exista!

Nu imi permit o casa a mea, nu imi permit nicio chirie acum...nu imi permit sa ies in cluburi si sa ma imbrac in toale de firma, nu imi permit uneori sa mananc sanatos... Asta ca sa nu imi aduc aminte ca am momente in care nu imi permit sa mananc efectiv! Nu imi permit sa ma gandesc macar la un concediu la mare anul asta! Nu imi permit multe!

Si cu toate acestea, imi permit sa gresesc! Este un sentiment minunat sa stiu ca sunt inca la varsta la care imi permit sa o dau in bara! Imi permit chiar sa o dau in bara rau de tot, pentru ca stiu ca am timp, energie si ambitie sa ma ridic repede de jos si sa fac cale intoarsa.
Sa dau cu capul de sus si de jos! Asa mi se zicea cand eram mica. Sa imi fac propriile cucuie si vanatai, sa am semne si sa reusesc sa ma intorc. Sa ma mandresc cu cicatricele mele pentru ca ele imi aduc aminte unde am ajuns!

Numai daca gresesc stiu sa fac diferenta intre bine si rau, intre bine si mai bine, intre corect si gresit!

Pot sa o iau pe un drum, sa il batatoresc, sa merg pe el in sus si in jos, sa ii invat damburile si gropile si sa descopar ca nu e drumul pe care ar fi trebuit sa o iau. Si atunci foarte simplu, sa ma intorc si sa o iau pe alt drum. Sa ma intorc la ultima intersectie prin care am trecut si sa fac: Ini mini mani mo!

...si sa ma intorc...

Cat de misto e sentimentul asta! Singurele mele averi sunt puterea de a visa, ambitia, iubirea, rezistenta si libertatea de a gresi!

Mama, cat de bogata sunt! Sunt cea mai bogata persoana din lume!

Vrei sa fim prieteni?

De cand nu ati mai auzit asta?

Eu nu o mai auzisem de prin clasa a 7-a de cand cu istorisirea primului sarut! Asta pana in seara asta. Si am simtit aceasi emotie din clasele mici sau de la gradinita cand mai venea cate un juma` de om, te lua de mana si iti spunea „Vrei sa fim prieteni?”.

Din gluma in gluma si din poveste in poveste am ajuns sa discutam la munca despre copilarie. Si vorbeam despre generatii si despre copiii de astazi. Si brusc, un coleg ma intreaba: De cand nu ai mai auzit „Vrei sa fii prietena mea?” sau „Vrei sa fim prieteni?”. Cum spunea el, aceste cuvinte care faceau sa te doara buzele pana le rosteai. Iti muscai buzele pe rand; cand pe cea de jos, cand pe cea de sus, te balbaiai, te uitai in pamant, mai ridicai ochii, iar iti mai muscai buzele pana la un moment dat cand, victorios, se auzea un: „Vrei sa fii prietena mea?”

Acum e altfel. Iti cere prietenia pe mess. Nici nu trebuie sa il mai doara buzele. Sau si mai simplu. Iti cere numarul de telefon sau contul de Facebook. Va dati primul pupic pe messenger si vorbiti deocheat de la prima discutie. Va dati web-ul pentru a va arata camera, dotarile din camera si dotarile de la purtator.

Nu mai vine sa te strige la poarta sau la geam, ci iti da un Buzz sau un bip. Ii arati ca il placi si ii dai comentarii dragute la profil sau la poze. Am 22 de ani, dar vreau sa mai simt durerea aia de pe buze. Mi se pare ca are farmec. In stilul asta, nepotii mei vor ajunge la un anumit punct in care se vor reproduce virtual.

Sunt eu nebuna cand ma gandesc la pierderile pe care le sufera astia micii?

Dor de Costica!

In acest moment am pe fata un zambet tamp. O sa imi fie foarte dor de Costica.

Contrar aparentelor, Costica nu exista ca persoana fizica. El nu este o persoana, ci o stare, un sentiment. Costica este suma prieteniei, a studentiei petrecute in camin, a glumelor, a insomniilor, a portiilor nocturne de ras.

Prin anul I de facultate cand am ascultat pentru prima data Costica, dormi? ii dadeam o alta insemnatate. Acum stiu bine ca au un alt inteles aceste cuvinte: „Costica, dormi?”

Au reprezentat modul in care s-a consolidat prietenia cu cele doua colege de camera. Cand ne bagam in pat, stingeam becurile si daca una dintre noi nu avea somn (de obicei eu), striga catre celelalte: „Costica, dormi?” Si astfel incepeam sa spunem glume si sa mai radem pret de ceva timp. Eventual ne dadeam jos din pat, aprindeam becul si mancam ciocolata.

Era ceva foarte simplu si totusi ne-a legat foarte mult. In nebunia din ultimele luni, fie nebunia proprie, fie a lor, cadeam late de oboseala si chiar uitasem de Costica. Asta pana aseara, cand Lory nu avea somn si dupa cateva minute de tacere spune tare: Costica, dormi?

Raspund: Nu!

Radem putin de situatie si adormim cu zambetul pe buze. O sa-mi fie dor de Costica si de zambetele produse de el. O sa-mi fie dor de camin si de prieteni, de lucrurile la comun si petrecerile in picioarele goale, de bataile cu frisca, apa sau zapada. O sa imi fie dor!...

Maimuta de la Zoo

Nu se poate lauda cu titlul de Miss sau cu cel de rege al junglei, nu are teritoriu, instinctele i-au fost reduse, unghiile ii sunt taiate. Face multe jonglerii ca sa isi castige „painea” si disimuleaza foarte bine. Are paraziti, blana, muschi, siretenie, optional un cur rosu acoperit de un pampers.

Faceti cunostinta cu maimuta de la Zoo.



E inconjurata de surate (numarul este variabil), a ajuns sa faca sexica sub ochii tuturor, sa nasca cu ajutorul medicilor, sa i se puna perfuzii si sa aiba controale medicale. Uneori este supusa testelor medicale, dar pe ea a uitat sa o intrebe lumea daca ii place acul din partea dorsala.

Vrea...pai ce vrea. Vrea altceva. Vrea sa fuga, vrea sa isi dezvolte forta atat de mult incat sa rupa barele alea nenorocite de care trage tot timpul. Zbiara, se agita, tipa, loveste, zgarie si cei din jur se amuza. Are un univers limitat si nu poate uita ca s-a nascut in salbaticie.

Vede luna printre zabrele. Isi chinuie creierasul si incearca sa isi dea seama ce delicte a comis pentru a merita asa ceva. Se jura ca nu a facut decat maimutarii specifice. Singura greseala, pacatul stramosesc al neamului ei e ca a permis evolutia unor surate din alta specie. Cu cat s-au facut mai mari si le pica blana, cu atat s-au facut mai rele. Mama ma-sii de treaba, asta e! Faptul ca au chelit pe corp le-a mahnit atat de tare incat se razbuna pe cele care au blana inca.

E trista si sta atarnata in coada. Stie ca lumea e cu susul in jos si poate daca se mai uita si ea din pozitia asta o va vedea asa cum trebuie sa fie. Dar nu, e o iluzie optica. E cu susul in jos oricum te-ai uita la ea.

Trage de zabrele, zbiara, urla... si se deschide usa. Ea tace. Poate pleca! Poate evada! Sta in prag. Se uita. Vede ramuri de copaci, pasari libere, simte vantul zbarlindu-i blana. Simte iz de libertate. Da sa iasa dar se opreste. Se intoarce si se aseaza in coltul ei din cusca aceea mare. Se intoace cu spatele la usa si isi vede de deparazitare. Usa s-a inchis! Maimutei ii e frica de ceea ce isi doreste.

Pentru noi, maimutele aflate in aceasta mare Gradina Zoologica, pentru toti aceia care vor altceva si nu au curajul sa treaca pragul!

Ha....Ya!

Ar trebui sa fiu fericita, dar nu pot! Victoria are un gust amar asa!

Credeam ca sunt prea ocupata ca sa mai iau lectii de la viata in ultima perioada, ca stiu destule, ce sa ma mai invete? Eh, dar lectiile de viata te lovesc atunci cand te astepti cel mai putin, oamenii se prefac din ce in ce mai mult, altii ti se pun pe tava si tu nu stii cum sa reactionezi ca nah, nu ai talente de ospatar si daca o sa scapi tava? Si de ce ti se pun pe tava? De ce?

Abia acum mi-am invatat lectia de viata cu care imi era datoare perioada celor 3 ani de facultate, abia acum am deschis ochii si am vazut totul mult mai clar, abia acum am simtit gustul de bitter al victoriei si am simtit dulceata siroaielor sarate!

Nu stiu ce o sa fie maine, si cu atat mai putin ce o sa fie peste zeci de ani! Poate o sa uit ca unii oameni chiar merita, iar daca o sa uit vreodata asta inseamna ca sunt un om de nimic, fara coloana vertebrala, iar daca nu o sa uit inseamna ca mi-am invatat lectia bine, ca m-ai invatat lectia bine...

Da, viata e o lupta dar e de datoria noastra sa ne luam la tranta cu ea, ce mama ma-sii! Stii tu, tot raul e spre bine!

Femeia a devenit robot?

Nu stiu daca e de vina emanciparea femeii...nu stiu daca e de vina societatea...nu stiu daca e de vina Bucurestiul..nu stiu daca e efectiv un lucru atat de normal pe cat ni se pare tuturor, dar trebuie sa va povestesc ceva...

Ies in Cora la cumparaturi. E peste drum de ceea ce acum numesc „casa”, asa ca e locul de unde imi fac cumparaturile. Stiu ca nu am mult timp la dispozitie, hipermarketul oricum e plin, inainte sa intru imi fac lista de cumparaturi in minte si imediat ce am intrat sunt ca un soldat pe campul de lupta ce trebuie sa isi atinga toate tintele.

La casa ma asez la cea mai scurta coada si astept. Aici chiar nu mai depinde de mine, cu toate ca am zis sa strig macar o data „Femeie gravida, faceti loc va rog!”.. Va anunt daca imi iese faza..
Lumea discuta cat sta la casa, ca altfel risca sa se plictiseasca. Va prezint 3 personaje: 2 baieti/barbati (cam la 24 de ani)si o ea:

Ea s-a asezat la coada, vorbea la telefon despre un proiect important..ceva de resurse umane, metode de evaluare multisursa a unei functii manageriale.. Intre timp ii spune interlocutorului ca il suna imediat pentru ca trebuie sa preia un apel de la munca. Raspunde si vorbeste ceva de concediu si despre faptul ca lucreaza sambata si duminica, dar nu va sta mult. Inchide si suna iar pe cel cu resursele umane. Termina conversatia..

Intre timp, Tipul 1: Asta da femeie..si mai e si buna..
Tipul 2: Taci ma ca se uita lumea la tine.
Oricum ea auzise, dar se prefacea ca nu aude. Si mai auzisera si alte cateva persoane de la rand.
Tipul 1: Si ce daca ma aude. A mea (iubita, sotie, oricum ceva ce clar el avea impresia ca detine) mi-a zis azi sa ma duc sa imi cumpar ceva din Cora daca vreau sa mananc ca ea nu are chef sa gateasca ca se pregateste sa se duca la sala, iar domnisoara are in carucior ceapa, morcov, fructe, peste...si mai si munceste..
Tipul 2: Lasa ca stim noi ca si a ta munceste.
Tipul 1: Da..la sala si in pat..

Intre timp, ea avea o alta conversatie la telefon cu o prietena careia ii spunea ca face cinste cu cate o bere in curand pentru a se tine de o promisiune care avea legatura cu numarul de vizitatori unici de pe blog. Oricum, mirosea a distractie din ceea ce reiesea din discutia ei.
Punea si produsele pe banda rulanta si termina si conversatia.
Toata povestea asta a durat cam 7-8 minute maxim.

Tipul 1 mai zice o data..Asta da femeie, Mariane (Tipul 2), si o tot privea.
Lumea zambea la coada.
Ea se intoarce, nu mai avea cum sa se prefaca surda si ii spune simplu „Multumesc”, plateste la casa si pleaca.
Ramane pe hol sa isi aranjeze cumparaturile, ei o ajung din urma, avand caserole cu mancare semipreparata in mana, si ii cer numarul de telefon.
Ea, tipic, le raspunde: „Imi pare rau, m-a invatat mama sa nu vorbesc cu strainii.” si pleaca.
Stupefiere totala.


Lasand la o parte comicul situatie, bine bine, asta e femeia in ziua de azi?
Munca, facultate, proiecte, gatit, pat, infrumusetare, cumparaturi...etc... ?

Cine o fi pus femeia sa se emancipeze?...
Vorba aia..Ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea sa ti se indeplineasca..

Fusta rosie..

Eu si fusta mea rosie am iesit la plimbare...nici nu va imaginati ce inseamna fusta asta rosie...e ca un moment de revolutie personala..

Era momentul sa o mai scot in societate..

Va povestesc la intoarcere pentru ca..iar..din nou..sunt in intarziere..

Later edit:
Am revenit...ceasul arata 1:07..

Bun, sa va spun ce inseamna pentru mine momentele in care port fusta rosie. Pe care am scos-o in societate de 4 ori in ultimii 3 ani..asta cu tot cu iesirea de azi..

O aveam prin dulap, dar mai ca toate Evele, nu purtam cam tot ce avem in dulap si ne plangem mereu ca nu avem haine..stiu, stiu...dar asa suntem facute.. O probez si ii spun ca imi place..El: „Nu imi place!”...Ce a urmat? Am purtat-o la revelion si m-am simtit excelent..
A doua oara...sfarsitul primului an de facultate, dupa ultimul examen, am avut colegii la mine sa se bucure de un weekend linistit...Nu a vrut sa imi vorbeasca pentru cateva zile pentru ca nu ii erau prea dragi colegii mei..eu purtam fusta rosie..



Apoi, trece timpul, o zi ca oricare alta doar ca ma simteam foarte rau...bag ochii prin dulap si scot fusta mea rosie care a reusit sa imi faca ziua mai frumoasa..

Treptat fusta mea se transforma din obiect de revolta in ceva ce ma binedispunea si care imi dadea energie..ma reprezenta..
Un lucru nu il stiti despre mine...cine incearca sa ma controleze si sa imi spuna ce sa fac, doar macar sa incerce sa ma modeleze si nu se pricepe la tactici de negociere, ma transforma in cel mai mare dusman...

Astazi am purtat-o iar...si chiar mi-a facut ziua mai frumoasa, m-a facut sa uit ca nu am dormit in ultimele nopti decat cateva ore, ca am de facut foarte multe proiecte, teme, prezentari, munca..plus ca am primit si complimente..
Parca prea ma reprezinta fusta asta rosie..e ca mine asa..independenta, revolutionara, vesela..

Cu toate ca imi aduce zambetul pe buze si numai daca o vad, sper sa nu o mai scot in societate prea curand..
Asa ca aveti grija sa nu ma suparati ca imi pun fusta rosie si va arat eu voua revolutie..
Cam atat despre fusta mea rosie..si nu, nu am inebunit..eram asa de mult..


PS: Maine (azi 8 ianuarie), domnule Oprescu o sa aveti miting al taximetristilor in fata primariei...si nu, nu e autorizat..si nu, nu va ofera o cursa gratis nici macar ca sa dati coltul...asta asa...din culise...

Plantatii de morcovi pe ogoare

Suntem studenti...corect?..

Stim cu totii bancul ala cu Iadul studentesc...iar daca nu, el spune cam asa..

Moare un om bun, si ajunge la Judecata de Apoi si mai apoi in Iad..fiind crestin cat de cat evlavios, Dracul il lasa sa aleaga unde vrea sa mearga, in Iadul normal sau in Iadul studentesc...
Omul mirat si nestiind exact despre ce e vorba, ii cere sa il lase sa le viziteze pe amandoua si abia apoi sa se hotarasca..
Ajunge in Iadul normal..ziua distractie, femei, bautura..dar seara venea Dracu si batea cate un cui in fund fiecaruia..in fiecare seara..
Ajunge si in Iadul studentesc...Betii, fete, muzica, distractie..a doua zi distractia o ia de la capat si nici urma de cuie...
Se hotaraste omu`..vrea in Iadul studentesc..o tine numai in petreceri luni de zile si la un moment dat apare Dracu la usa unde se tinea baieram, tinand in mana o cutie mare cu cuie si zice: „Copii, a venit sesiunea..”

Eh, cam sentimentul acesta minunat ne paste acum.. Doar ca la noi e vorba de morcov..si nu e numai unul..Sunt plantatii..

Se zice ca morcovii sunt buni pentru sanatate..dar excesul?

Imbata-l inainte sa spui DA..

Se spune ca doar copiii si barbatii la betie spun adevarul...Asa sa fie?

Un lucru este cert..alcoolul te scapa de inhibitii, te scapa de barierele sociale, te determina sa nu iti mai pese de ceea ce cred cei din jur..iar conform acestei idei, te face sa fii cel care esti de fapt..esti tu, dezbracat de rusinea fata de societate, dezbracat de falsitate si prefacatorie..si astfel devii sincer..

Ma gandeam acum cateva zile..de fapt intr-o seara tarzie..(sau era o dimineata devreme?)..la o cafea lunga..cum ar fi sa ne imbatam iubiti sau sotii si sa le vedem adevarata fata..

Daca sunt foarte veseli si binedispusi dupa cateva pahare, e de bine..daca se duc sa doarma dupa cateva pahare, la fel..de bine..daca sunt violenti dupa cateva pahare..ups..in acel om e clar ceva ce nu ne dorim..daca vorbesc urat si jignesc...la fel..
Iar conform acestei teorii sa ne ferim de barbatii care nu vor sa bea niciodata...clar au multe de ascuns..

Poate inainte de a spune acel DA ar trebui sa ne imbatam iubitul...ce spuneti?..

La votare..

Am fost sa votez..ca multi altii..Doar ca situatia studentilor care au ramas in Bucuresti si au decis sa voteze la sectiile de votare speciale a fost o adevarata aventura..
La 10 dimineata am fost sa votez la Gara de Nord..in 40 de minute am facut 3 pasi, iar in fata mea mai erau pe putin 200 de persoane..a trebuit sa renunt, am fugit la munca si mi-am propus sa ma duc la sectia de la Gara de Est cand voi iesi de la munca..
Si acolo situatia era asemanatoare..am fugit in Agronomie...am ajuns la 16:40, m-am asezat la o coada lungaaa si am ajuns la urne la 20:30..calculati si voi..3 ore si 50 de minute pentru a vota un presedinte..stat in picioare, caldura, jandarmi mai mult decat inteligenti..

Cand i s-a cerut unui jandarm sa explice unui barbat ca e o sectie pentru toate persoanele care nu au domiciliul in Bucuresti, si nu numai pentru studentii din Agronomie, explicatia lui a fost mai mult decat elocventa..„Este o sectie speciala...deci speciala..”

Nu pe bune..

Mai apoi, acelasi personaj cu pulan explica modul de a se sta la rand...„Se sta la rand, deci se sta la rand..”
Concluzia: La Academie li se preda ca explicatiile prin repetitie sunt un succes imbatabil..

Cele 35 de sectii speciale nu sunt de ajuns..si nu pentru ca oamenii s-au dus la votare in ultimul moment, ci pentru ca efectiv nu fac fata numarului mare de persoane. Daca a fost o tactica pentru ca oamenii sa nu mai voteze, pot spune ca le-a reusit..Nu de alta, dar stim foarte bine ca daca numarul celor care voteaza este mai mare, numarul voturilor falsificate este mai mic..

In urma mea au ramas aproximativ 2000 de persoane, si credeti-ma ca nu exagerez.. Asteptau sa voteze si stateau si ei acolo de cateva ore bune..si nu au mai reusit sa voteze..Iar oamenii chiar vroiau sa voteze..Am ramas cu un gust amar, atat de amar ca nici macar Orbit nu m-a putut ajuta..

In turul 2 voi vota la ora 8 dimineata si sper ca si altii au invatat din proasta organizare a alegerilor..

Votati..pentru acest drept multi au luptat si si-au dat si viata..votati si nu calcati in picioare istoria..
Cei care nu voteaza, nu au dreptul sa se planga apoi ca lucrurile nu merg bine..

Prostitutie legala?

Ca orice muncitor cinstit incadrat pe piata muncii, mai arunc frecvent cate un ochi sa vad ce oferte de joburi mai apar..si dau peste asa ceva..nu e primul, doar ca in ultima perioada am observat ca astfel de anunturi sunt din ce in ce mai frecvente.. Sa fie criza de vina?



Asistenta personala
Trimite CV

Tipul ofertei
Full Time

Nivel cariera
Liceu, Facultate

Salariu oferit
500 EURO

Denumirea firmei
Nedeclarata

Tara
Romania
Oras(e)
Bucuresti,

Domeniile ofertei
Secretariat/Administrativ
Data introducerii
18-11-2009
Data actualizare
18-11-2009

La acest anunt au mai aplicat 127 persoane. Descrierea postului

Asistenta personala a Directorului general (sportiv, fara obligatii)

Cerinte
Aspect fizic deosebit, supla, fara obligatii, nefumatoare, open minded.
Persoanele interesate sa trimita poze in costum de baie la adresa de email:anunt2009@gmail.com .

Oferta (bonusuri, beneficii)
salariu 500 Euro/ luna
pentru persoanele din provincie asigur cazare.

Mai bine titlul jobului putea fi Recrutam dame de companie. Dar imi place ca au ridicat standardele, vor fete care sa aiba macar studii liceale terminate.Oare experienta constituie avantaj?

Si ce e mai tragic e ca acum 2 zile acest job avea depuse 127 de CV-uri..

Vreau sa vizitez Chisinaul...

chiar vreau..e atat de aproape si totusi nu am fost in stare sa il vizitez pana acum..

Dar pana cand voi vizita Chisinaul trebuie sa supravietuiesc grevei generale Metrorex (fie ca e sau nu o manuiala a campaniei electorale), sa votez presedintele(minunatul viitor sef de trib, nu de alta dar ma simt din ce in ce mai mult ca intr-un trib), sa ma hotarasc la tema de licenta si sa nu mai oscilez precum o pendula, sa vad unde si ce master vreau sa fac exact, sa platesc chirie, mancare, intretinere, sa fac in asa fel incat sa nu ma trimita cei de la munca in concediu de ohihna fortat, pentru ca mai nou organizatia decide cand e timpul sa te odihnesti, sa ma pregatesc sufleteste pentru 2010..sa descopar noi tehnici de supravietuire..


Si totusi, vreau sa vizitez Chisinaul..si o sa il vizitez..

Efectul 41

O da..ce minune e linia 41 a RATB..o da..e pentru unii singura legatura dintre Drumul Taberei si..Bucuresti..

Esti pieton si stii ca pentru a ajunge repede din Militari sau din Drumul Taberei apelezi la 41..esti sofer si stii cat stai in trafic in zona aia...fereasca Sfantul sa ai nevoie de ambulanta intr-o dimineata din timpul saptamanii in zona aia, ca e si ea paralizata in trafic..mai bine iei 41 si probabil ajungi la spital mai repede decat daca ai astepta ambulanta...asta daca nu esti intr-o stare grava..daca e mai grava situatia, ai grija sa te apuce noaptea cand se circula mai bine..

Ei dragii mei, vedem cum 41 in schimb circula fara probleme..linia lui e ingradita deci nu il mai blocheaza masinile...circula din minut in minut uneori..ce sa mai..minune "capitalista" (aici cu referire la draga noastra capitala paralizata in general in ceea ce priveste traficul);

In schimb, tramvaiul 41 a dezvoltat un comportament social destul de ciudat.. Daca nu esti imbarcat in 41 in sistem sardea nu te simti in largul tau...daca nu se cearta lumea si nu se imping la maxim parca nu e o zi obisnuita..daca cine stie ce libidinos nu iti pune mana pe fund cand nu te poti misca din cauza inghesuielii, parca nu e o situatie normala..daca macar de cateva ori pe an nu vezi cate un alt exemplar din specia pomenita mai sus (vezi "libidinos") distrandu-se de unul singur cu jucaria din dotare, cu slitul desfacut, parca nu iti dai seama ca esti in 41..Mi-as dori sa fac o cercetare printre calatorii 41 si sa vad cat % au fost ajutati sa scape de portofel, li s-au umplut frigiderele fara ca macar sa mearga la cumparaturi..li s-a facut masaj "bucal"..Ah..si sa nu il uitam pe nenea care vine si canta zilnic in 41..ma refer la tanarul acela care canta foarte frumos; chiar are o voce super(cunoscatorii stiu)...si nici de nenea care tre sa cumpere "săcriu" fetitei lui care a decedat acu cateva zile...si ii mai trebuie trei sute de mii..saraca, a tot decedat de trei zile de vreo 2 ani de cand il stiu eu pe nenea ala...si lui ii mai trebuie 300 de mii de dinainte sa taie BNR-ul 4 zerouri..

Astazi dimineata a trebuit sa astept sa coboare lumea din tramvai..sa se bata 2 femei cam la vreo 35-40 de ani...sa isi dea suturi in fund, la propriu, sa strige una la alta ca e panarama...sa se scuipe...si apoi sa urc in cutia de sardine..eh..cel mai bun mod de a-ti incepe ziua..nu stiu daca acest tip de comportament s-a format in 41 (cel mai probail nu), dar observai cu stupoarea-mi specifica ca efectul 41 a cucerit Romania, si ca tarisoara noastra draga e mai impanzita de astfel de comportari decat e impanzit Bucurestiul cu moaca-i fermecatoare a lui Base..

Ma scuzati domnisoara ca va intreb...

...dar aveti un iubit sau o iubita?

Cum a inceput totul?..

Eh, plec de la munca..suntem 5 oameni care am mai ramas pana la inchiderea programului..2 noaptea..chemam taxiuri de la firma cu care avem contract..vin..prompti ca de obicei..

Intru in masina..nimeni nu mai merge in zona Militari asa ca sunt singura in masina. Domnul 84, ca asa o sa-l numesc, ma intreaba unde mergem si apoi isi continua conversatia la telefon cu colegii de breasla..urat obicei al taximetristilor de a vorbi la telefon cand au client..si de a vorbi cu tot tacamul cuvintelor pe care nu ai vrea sa le ai in frigider.
Ma rog, a devenit deja o obisnuinta.

Ajungem in zona Universitate si statia lui 84 era deschisa. Intre timp terminase si discutia la telefon. Se aude o comanda in zona. Deodata, cu toate ca pana in momentul ala nu schimbase cu mine decat un "Buna seara!" si un "unde mergem", ma intreaba cu un zambet grotesc pe buze..

"Stiti ce e la adresa asta?"..eu care nici nu auzisem comanda ii zic ca habar nu am pentru ca nu stiu la ce se refera.

"Pai tocmai s-a cerut o masina in Selimbar.."..eu..care stiu Micul Paris ceva mai bine decat stiu Florenta..adica aproape deloc..ii zic.."Nu, nu stiu."

"Pai e un bar de fetite.."..eu cu gandul la fetitele de pe marginea soselei..dar el continua vazand ca nu reactionez..."Am luat si eu comanda intr-o seara acolo si cand am vazut ca au urcat 4..imi venea apoi sa ii dau jos""
Instantaneu mi-am dat seama ca se referea la un club de gay..si fetitele erau de fapt baieti.

Zic "domnule, nu cred ca a fost corect sa ii dati jos..e treaba lor ce fac..fiecare are dreptul la fericire si nu cred ca e dreptul nostru sa judecat atata timp cat nu stim situatia. Plus ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea, atata timp cat nu ii deranjeaza pe cei din jur.."

Instantaneu incepe "pai m-au deranjat, si chiar foarte mult..dumneavoastra vorbiti asa pentru ca probabil nu ati avut de a face cu ei.."
Zic scurt "Ba da!"
El "Poate nu i-ati vazut cum se iubesc ei si cum isi vorbesc.."
Eu, la fel de scurt "Ba da!"

Pauza cam 5 secunde.."Pai sa-i fi vazut cum isi vorbeau si cum se comportau..cum isi pitigaiau vocea,domnisoara..pana la urma sunt barbati..si cum vorbeau ei cu << fata >>..daca ati sti.."

Vroia sa ii dea jos din masina pentru ca foloseau apelativul fata si voorbeau pitigaiat..

Zic.."Domnule, e treaba lor. Pe mine nu ma deranjeaza asa ceva. Eram la mare, in plina zi, si nu intelegeam de ce intr-un colt al marii (da, stiu ca nu are colt) era foarte liber si nu erau asa multe persoane..[am frica de mare asa ca eram destul de panicata si totusi destul de mandra de mine ca intram in apa singura si ma avantam destul de departe, si nu eram atenta la lumea din jurul meu..asta cam pe cand aveam vreo 17 ani]..si ma duc si vad ca era un cerc de vreo 7-8 metri in jurul unui cuplu..de baieti..se iubeau in mare, dar lumea nu statea sa se holbeze la ei sau sa le zica ceva.ci fiecare isi vedea de treaba lui.."

El: "Si nu v-a deranjat asta? Ca ei sa si-a traga in mare?"
Eu: "M-a deranjat in ideea ca era zi si ca in jur erau copii, lucru care m-ar fi deranjat si daca era un el si o ea..pentru ca nu e normal"
El:"Ba un el si o ea era normal."
Eu:"Deci, daca erati dumneavoastra nu v-ar fi deranjat sa vedeti un el si o ea iubindu-se cu foc ziua, in vazut copiilor, dar v-ar fi deranjat un el si un el..pai nu e corect..ca e acelasi lucru"

Ceea ce nu am precizat e ca acest cuplu era considerat normal pentru ca actiunea nu se petrecea la noi in tara. Daca ar fi fost la noi, probabil la cati "destepti" care sparg seminte pe plaja si se hranesc cu bere, ar fi fost batuti si bagati si in spital..ca nah, traim in Romania.

"Nu e normal domnisoara. E clar ca baieteii astia nu au ceva normal la cap. E clar ca la ei se modifica ceva la cap..ca inainte nu era asa"
"Domnule, sunt foarte normali..asa sunt ei..asa e scris codul lor genetic. Si homosexualitatea a fost de cat lumea si pamantul. Se practica in triburi, era promovata in Grecia Antica, pana si un Papa a fost homosexual. Ca Biserica ne-a indoctrinat in Evul Mediu si ne-a spus ca nu e normal decat ceea ce e promovat de Biserica, asta e alta problema. Dar a existat intotdeauna."

"Pai ei nu au fost acceptati niciodata de cei din jur. Erau scosi din societate."
"Ba chiar erau acceptati si nu erau respinsi de societate. Ce imi povestiti dumneavoastra si faptul ca isi vorbeau pitigaiat..e o reactie fireasca..Sunt constienti de faptul ca nu sunt acceptati de unii oameni..si tind sa exagereze..sa iasa in evidenta..e aceasi reactie pe care o au adolescentii..daca stiu ca sunt considerati ciudati pentru ceva anume, exact lucrul acela il vor face..Si pana la urma, a fi diferit nu e neaparat ceva rau."(vezi piercing-urile, stilul emo, etc)

"Domnisoara, vad ca le luati apararea. Orice as zice, dumneavoastra respingeti. E clar ca ceva nu e in regula."

Eu si privirea mea tampa de copil inocent ce habar nu banuia ce o sa urmeze..asteptam..
Zice.."Pot sa va pun o intrebare?"
"Da"
"Dar sa nu va suparati..Dumneavoastra aveti un iubit sau o iubita?"


Incep sa rad...dar radeam..
El ma privea in oglinda retrovizoare si astepta..zic.."pai tocmai vin dintr-o relatie de 5 ani si ceva cu un iubit..sa inteleg ca daca nu sunt de acord cu dumneavoastra e clar ca ceva nu e in regula cu mine..nu?"

"Pai, orice spun, le luati apararea.."

"Pentru ca nu e corect sa judecati fara sa stiti despre ce e vorba. Asa cum dumneavoastra vi se face scarba chiar si numai ideea de a va uita dupa un barbat in sensul la care ne referim acum...asa si lor li se face scarba sa priveasca o femeie .E dreptul fiecaruia la fericire. Daca ati avea un copil care ar fi diferit..ce ati face?"

Tacere..l-am atins la sentiment..incepe pe alte cai..
"Cititi Biblia? Si scrierile vechi? Pai daca si pana in Biblie ei sunt condamnati..Biserica ii condamna..pana si Dumnezeu ii condamna.."

"L-ati auzit dumneavoastra pe Dumnezeu vorbind? Nici nu l-au vazut oamenii..dar sa il mai si auda vorbind.."
"Ba l-au vazut.."
"Din cate stiu, au vazut un rug de foc..si unde anume in Biblie se condamna homosexualitatea? Domnule..exagerati..iar Biserica..Biserica l-a condamnat pe Galileo Galilei la moarte..unul dintre cei mai inteligenti oameni..doar pentru ca a declarat ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui..si nu invers..."

Offtopic, e vorba aia...ca zeii au fost inventati doar pentru a justifica existenta regilor si a exercitarii puterii...Dar Dumnezeu nu cumva a fost inventat pentru a justifica Biserica si exercitarea puterii acesteia?..dar despre asta intr-un alt post..

"Eh, a facut greseli..ce, dumneavoastra nu faceti greseli?"
"Ceea ce imi pare rau domnule e ca o sa ramaneti cu o idee si in gandul dumneavoastra o sa ziceti ca, ce-ti e si cu tinerii din ziua de azi..cum au ajuns copii sa fie.."
"Pai eu oricum ideea nu mi-o schimb..dumneavoastra nu sunteti normala..pentru ca orice am zis despre ei, le-ati luat apararea"

"Stiti, eu nu am vrut sa va conving de nimic, doar ca nu mi s-a parut normal sa judecati si sa atacati fara sa stiti despre ce e vorba.."
Imi semneaza si stampileza voucherul..pune stampila cu atatia nervi incat sare stampila..eu zambeam..si imi zice ca sincer, el ramane la ideea ca am o iubita..
"Poate va invit la nunta..", zic eu..
"Dar e legal?"
"La ce va referiti dumneavoastra, la noi nu e legal..in alte tari da..la ce nunta ma refer eu..e foarte legal.."

Cobor si rad de una singura pana in scara blocului..rad in lift..rad in casa..dar e tragic... Va vorbesc de o realitate sociala..va vorbesc de discriminare..de un om cu parul carunt care a tras o concluzie in urmatorul fel..
Nu sunt de acord cu ce zice el..pai e clar ca nu st normala..m-a etichetat fara drept de apel. O ecuatie foarte simpla..e cea mai simpla..
Cu toate ca avea o ura in privire cand vorbea de cuplurile de baieti...si un zambet marsav cand se uita la mine si se gandea la presupusa mea iubita..

Poate imediat dupa, s-a dus sa isi faca un 5 contra Nae..(e furata expresia..)..poate a sunat un coleg de breasla sa se laude ca a dat peste o fata gay..poate..cine stie..

Clar e ca a ramas cu o idee..si nici nu a incercat sa digere argumentele mele..probabil pentru ca nici nu imi propusesem sa il conving de ceva anume..Si totusi..acestia sunt oamenii pe care va trebui sa ii bombardez cu mesaje in munca mea de comunicator..lor va trebui sa le persuadez ideile, sa ii determin sa cumpere sau nu un produs, sa accepte ca favorabila sau nu imaginea unei companii..sa voteze pe unul sau pe celalalt..oameni care cred in ceea ce zice Dumnezeu, care discrimineaza..care pana la urma sunt atat de diferiti..Nu prosti..sa nu se inteleaga gresit ideea..nu sunt prosti..aceasta e realitatea la care ei se raporteaza si la care va trebui si eu sa ma raportez daca vreau sa aiba un rod munca mea..

Si totusi, nici bunica mea nu mai eticheteaza asa cum a facut el..pana si bunica mea stie ca homosexualitatea e veche..si e femeie de la tara, simpla, provinciala..nu "capitalista"..

Si uite asa m-am pomenit in cateva minute si gay..si ciudata..
Si uite asa am aflat pe pielea mea cum functioneaza stereotipia sociala..cum argumentele logice, rationale..nu au nici un efect..si cum daca as fi batut argumentele pe calea emotionala l-as fi facut macar sa se mai gandeasca a doua oara inainte sa zica ceva despre gay.. Era clar ca in momentul in care am adus in discutie despre un posibil copil al sau care ar fi fost diferit, l-am atins..
deci, persuasiunea are efect mai mare cand se opereaza cu mesaje pe latura emotionala, nu rationala..

Si totusi sunt curioasa cum ar fi reactionat daca as fi zis, asa, doar de amorul artei, vorba aia, ca "Da, domle..am o iubita"..