Old habits die hard?

Fals! Old habits don`t die! Cam asta zic englezii. Neaosii zic ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba!

Stiu asta, si o stiu pentru ca si eu sunt un soi de „lupoaica”, pentru ca si eu am defecte si nu le pot dezlipi de pe mine nici daca as da cu smilgher. Stiu asta pentru ca si tu ai defecte. Stiu pentru ca le-am vazut de mult, si pe zi ce trece apar altele noi ce imi defileaza trufas prin fata retinei. Suntem plini de defecte, spui. Ai dreptate. Toti avem defecte, dar putini avem calitati care sa compenseze. Depinde in ce parte atarna mai greu talerul balantei.

Daca te-am vazut ca pe un pacatos de la inceput, nu prea mai are ce sa ma surprinda. Daca ma stiu un pui de pacatoasa, nu am nicio pretentie sa port aripioare. Daca ti-ai spovedit mereu faradelegile, stii ca nu mai ai nicio trecere la anafura! Nu vreau schimbari, ci slefuiri. Nu visez perfectiune si norisori albi, ci mai degraba o furtuna cu tunete si fulgere care sa imi trezeasca instinctele de supravietuire! Vreau ceva care sa ma tina treaza, cu instinctul de lupta activat, nu ceva feeric care sa se naruie la prima rafala de vant.

Vechile obiceiuri nu mor si sper sa nu fiu singura nebuna care crede ca asta e de bine!

Iar tu, cel ce citeste! Si tu ai defecte! Ai multe, mari sau mici, dar le ai si sunt lipite de tine! Si nu exista ploaie care sa spele asa pacate! Din fericire?

Dialogul surzilor

De cand nu am mai vorbit cu adevarat? Oare cat timp a trecut? Am vorbit vreodata cu adevarat?
Primul lucru invatat in facultate a fost acela ca cel mai important pas in procesul de comunicare e ascultarea! Am uitat!

Scuze pentru ca nu te-am ascultat pana acum, cu toate ca tu imi turui intr-una de atat de mult timp! Ma uit ca atat de multe persoane discuta in jurul nostru! Ii vad gesticuland si le citesc mimica! Ei vorbesc, dar noi doar mimam conversatia!

Am uitat sa te ascult in momentul in care tu ai inceput sa ma auzi, dar nu sa ma asculti. Nu am probleme cu auzul, nu ai probleme cu auzul, doar ca e si el selectiv. Sper!

Ma auzi, dar nu ma asculti! Te aud, dar clar nu te ascult! Spui „Te iubesc!” si primesti ca raspuns „Si eu!”...

„Si tu ce?”
„Si eu...te iubesc?”

Hm.. nu mai stiu sa aud, nu mai stiu nici sa iubesc.. Nici macar sa mint ca iubesc! Lasa ca doar iubirea e o chestie chimica! Stim noi, hormonii si substantele din corpul nostru. Dar mai e si o chestie fizica, actiune si reactiune. Daca spui „Te iubesc!”, reactinea e „Si eu (te iubesc)!” Importante sunt celelalte elemente chimice care acum lipsesc din ecuatie: respect, sustinere reciproca, incredere si comunicare...

Dar nu m-ai ascultat si nici eu pe tine..e clar! Ne-am dorit mereu sa surzim la astfel de chestii si in sfarsit ne-a reusit!

Si numai de-al dracului nu o sa invat limbajul semnelor asa cum au invatat cuplurile alea de care radeam si care nu se mai asculta oricum de ani de zile, sau semnele pe care le folosesc politicienii in dialogul lor de persoane cu dizabilitati! Nu se merita!

Just me...

Aceasta este o aberatie nocturna fara sens, si totusi...cu talc...


Sunt un copil mare!

Nu numai ca imi face o adevarata placere sa fiu un copil, dar chiar sper sa raman asa. Sa pot rade si peste 10-20 de ani cu gandul la moaca pe care am facut-o cand am spun un NU radical, sa pot face glume deocheate, sa folosesc autoironia pe post de arma, sa imi permit sa cobor din masina si sa merg pe jos chiar daca sunt in intarziere, sa pot rupe relatii cu gandul ca frate, nu mai e nimic si nu se merita sa tragi de ceva ce e mort de mult, sa fac proiecte pe ultima suta de metri si sa am idei out of the box, sa am satisfactia reusitelor si a nereusitelor, sa nu ma plictisesc niciodata, sa ii pot spune consortului, „Stii iubitule, am chef sa fugim undeva departe. Ia un concediu si hai!”...si sa nu regret...

Am mai spus eu ca ceea ce imi doresc in viata e sa fiu fericita, si aici intra toate acele lucruri care il fac pe om fericit: copii (ar trebui sa fie nitel dracusori ca sa fie pe gustul meu), catel, dragoste si nu sex in general, sex si nu dragoste in particular, casa si nu apartament, gradina, profesie, dar o profesie pe care sa nu o practic ca pe un serviciu, ci ca pe o profesie, un Buna dimineata spus unei persoane care m-a sforait.. O cafea bauta in doi... un „Te iubesc!” sincer si care are alaturi respectul, comunicarea, atractia, iubirea, cu toate ca si-a pierdut flama aia idioata care ne facea sa rosim si sa ne balbaim la inceputuri...

Un lucru il stiu sigur..acel producator de sforaituri exista..si e producatorul meu de sforaituri..

Iar acum, sunt doar un copil bezmetic, care nu are chef sa adoarma, care iubeste, care rade, care se preface ca nu are probleme, care dimineata se trezeste sa se duca la munca.. Ce e? E foarte normal sa ma duc duminica la munca. Asta fac toti tinerii la 20 de ani :))..
Un copil aparent ca toti ceilalti, dar clar un copil altfel!

Apropo, nu uitati sa luati martisoare. Vine primavara, natura renaste, fetele se imbraca in fuste, Alina debiteaza, blogul isi schimba fata!

Valentine vs Dragobete

3...2...1...

Peste 3 minute este ziua dragostei..ma rog, poate doar pentru cei care stiu sa iubeasca doar in ziua de 14 februarie..Valentine Day...

Da dar sincer prefer Dragobetele de mii de ori.. nu e nationalism, patriotism, traditionalism sau o alta forma de conservare si perpetuare a traditiilor..nu o sa ies afara sa caut zapada pe care sa o topesc si sa ma spal cu ea pe par, nu o sa astept flacaii la usa..nu..doar ca imi e mai aproape de inima Dragobetele, fiul Babei Dochia care facea inima fetelor sa tresara..
Si totusi, intr-o lupta Valentine vs Dragobete, ori pierd amandoi, ori castiga amandoi..depinde cu cine tine si Cupidon

Nu conteaza ca este 14 februarie, 24 februarie, aniversarea a nu stiu cati ani de relatie.. iubiti oameni, iubiti..este foarte simplu.. Fiecare zi este ziua iubirii si nu trebuie sa apareti cu o inimioara rosie, un trandafir sau cine stie ce considerati a va reprezenta sentimentele la usa iubitei/ului pe 14 sau pe 24 februarie..

Iubiti oameni pentru ca dragostea e foarte simpla si usor de gasit, numai noi cand ne iubim o complicam in asa fel incat nu ii mai vedem magia..

De cate ori iubim in viata?

Iubirea..vorbim de ea fie ca am intalnit-o sau nu, fie ca stim cam ce presupune sau nu, fie ca o sa o intalnim sau nu in viata, fie ca stim sa o recunoastem sau nu atunci cand apare..
Daca macar o data ai spus „Te iubesc!” si chiar ai simtit asta inseamna ca esti un om norocos si ca ai fost contaminat cu mai multa sau mai putina iubire..

De cate ori iubim in viata?..Raspunsul e sigur ca de multe ori, pentru ca de fiecare data iubim altfel.
Exista iubire platonica, iubire adolescentina, iubire parinteasca (da, intre doi iubiti), iubire matura (e aia tipica in care oamenii sunt cu picioarele pe pamant), iubire agresiva, iubire aventura si multe alte zeci de tipuri de iubire probabil..ce au ele toate in comun? Doi oameni si faptul ca iubirea e intotdeauna oarba..si ca orice orb, intri in iubire si speri sa iesi intreg..exact ca si cum in calitatea ta de nevazator ai traversa strada..si speri sa nu te loveasta o masina pe trecerea de pietoni..

Cred ca toti descoperim de fapt la un moment dat al vietii..intr-un moment de luciditate existentiala, ca am iubit in viata de mai multe ori, ca am iubit cu adevarat..doar ca am iubit diferit..
Si cand e sa alegem persoana langa care sa vrem sa ne trezim dimineata si cu care sa impartim certurile despre tipul hartiei igienice, al culorii gresiei sau al numelui copilului, nu alegem de fapt persoana, ci alegem tipul de iubire pe care ni-l provoaca. E acel tip de iubire de care avem nevoie si care ni se potriveste de fapt.

Dar, in acest fel se mai naste o intrebare.. Poti trai alaturi de aceasi persoana mai multe tipuri de iubire?.. Da, la suprafata poti trai mai multe tipuri de iubire, dar doar un tip e cel care caracterizeaza relatia cu adevarat..

Si tot din categoria „D-ale dragostei..”, mi-am adus aminte de vorbele unei persoane cu experienta de viata..

In viata nu trebuie sa ramai langa prima iubire..poti daca e cazul sa revii la ea, dar nu sa ramai langa prima iubire, pentru ca o casnicie dintre doi oameni(sau chiar unul dintre ei) care nu au mai cunoscut si un alt tip de iubire, nu are o baza solida si de obicei nu rezista, iar daca rezista se poate dovedi o casnicie plina de frustrari. Cand te hotarasti sa intemeiezi o familie trebuie sa fii responsabil si cu capul pe umeri si sa cunosti deja „piata”, in asa fel incat sa stii langa cine alegi sa te trezesti dimineata, si astfel sa nu fii tentat/a sa afli ce e pe „piata” dupa momentul in care ai ales. Astfel, te dovedesti a fi cu adevarat o persoana cu coloana vertebrala, care o data ce si-a asumat responsabilitati le poate duce la capat fara probleme si fara frustrari personale.

Oh, da..ce vorbe..

Deci, de cate ori iubim in viata?..de cate ori avem norocul..sau ghinionul, cum ar spune gurile rele..

Pentru EL..

Pentru EL vorbele sunt de prisos.. nu își au locul.. Pentru EL există doar gesturi, gânduri, bucurii și tristeți, râsete în hohot și lacrimi, iubire și ură, toate amestecate, formând un cockteil ce mă îmbată și mă ține în al 9-lea cer, pentru ca apoi să mă coboare în cele mai adânci tenebre ale iadului.. Și stau acolo știind că iar mă va urca in al 9-lea cer.. Acum se anunță o cazare gratis în al 9-lea cer.. și se anunță și de durată..

Pentru El.. O promisiune..o ultimă călătorie..nu va fi amăgire.. ci doar fericire.. Iar El citește și înțelege ce așteptări a ridicat în sufletul EI..știe că nu poate să se mai plimbe cu Ea de mână prin iad, știe că locul lor nu e acolo..

De ce mă iubești?..
„ pentru că ai știut să mă susții..pentru că mă iubesti, pentru că știi cum să mă ții în brațe..pentru că știi să mă faci să sufăr și să apreciez momentele de fericire..pentru că mă săruți pe frunte și mă faci să mă simt copil..pentru că mă faci să tremur în brațele tale..pentru că mă iei de mână când mi-e teama..pentru că mă strângi în brate când mi-e frig..pentru că... ”

Fără regrete Alina..fără regrete