Pai, scrie. Dar scrie mult pentru Draft si publica foarte putin. La aceasi intrebare, un coleg a raspuns sec: „Pentru ca nu am nimic de zis!”
Eu am raspuns: „M-a parasit muzul!”. Un raspuns previzibil pentru o tacanita ca mine!
De zis, mai am multe de zis, deci la mine nu se aplica regula colegului transant. Doar ca scriam cu o placere vadita in momentul in care stiam ca nu ma citeste nimeni, sau in cel mai rau caz, ma citeste o mana de oameni!
Nu e un blog de stiri. Nu e nisat. E doar o pagina in care un om obisnuit isi mai asterne gandurile intr-un mod obisnuit, in momente ale vietii lui obisnuite. Oricat mi-ar placea sa cred altceva, nu sunt decat un om ca toti ceilalti! Si daca stau bine sa analizez postarile din ultimul an, scriu foarte mult (si bine?) in momentul in care am fluturasi prin stomac sau in momentele in care urasc. Ok, deci trairile intense stau la baza creatiei.
Acum 10 min am terminat o conversatie cu Sofi, matusa psiholog, care, printre altele, imi spune sa nu disper. Eu disper destul de des si se vede destul de putin, dar cea care ma stie de o viata ma cunoaste destul de bine. Da, se pare ca e o perioada foarte proasta pentru mine, deci ar trebui sa incep sa regurgitez aici trairile intense. Nu sunt genul care sa-si puna mot-a-mot gandurile pe blog, asa ca daca veti citi printre randuri si alegorii, va veti distra copios pe seama necazurilor, nazurilor si belelelor subsemnatei.
Asa ca, da! Cand dau problemele peste mine, imi omor nervii scriind, batand campii cu gratie (cum bine imi spunea profa de istorie!), facand haz de necaz, omorandu-mi picioarele prin cluburi sau injurand de mama focului...
Asa ca sa purcedem zic!
Acum 2 săptămâni
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu