Pam! Pam!

Pauza lunga pe blogul asta! Cea mai lunga!

Intre timp politica a fost tot demna de soseaua de centura, natura ne-a mai aratat ca ne-am cam batut joc de ea, cultura parca a iesit din asistola si ne arata ca are puls. Chiar vad din ce in ce mai multi oameni interesati de teatru, opera, cinema, spectacole. Vad concerte care se repeta la cererea publicului, caut bilete la teatru si nu mai gasesc locuri bune nici cu 10 zile inainte, vad petreceri tematice in cluburi (si nu cine se imbraca mai sclipicios, ci seara actorilor de exemplu..) Imi place ce vad!

In schimb, Bucurestiul este iar plin de santiere, timpul a trecut mai repede decat in mod normal, a venit primavara, a mai plouat, ne-am mai bucurat, ne-am mai intristat, am mai petrecut cu spor, am muncit pe rupte, avem chef de planuri de petreceri de burlaci, avem chef de mare, avem chef de zbantuiala, avem pofta de inghetata, dar si o pofta nebuna de scris!

Intre timp m-am abtinut cu greu sa nu comentez din toti rarunchii Ziua Femeii si lipsa Zilei Barbatului. Mi se pare ca suntem egoiste. Pe vremea (si chiar era o vreme ) cand „luptam” pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati in scoliele si liceele din Vrancea, mi s-a spus un lucru foarte adevarat. Era inspector de istorie pe judet, nu ii mai stiu numele, dar a spus foarte simplu: „Da, aveti dreptate domnisoara, femeile, in anumite domenii, sunt defavorizate, dar in curand, per ansamblu, nu femeile vor lupta pentru drepturi egale cu barbatii, ci barbatii vor incepe sa lupte.”

Nu mai sunt feminista! Mi-a ajuns! Riscam sa dau in alte extreme. Aici cred ca e problema cu egalitatea. Nu stii unde e linia de egalitate si fiecare in parte are tendinta de a o trece! Ca doar ni se cuvine, nu? Indiferent ca avem in majoritate testosteron sau estrogen.

Urarea aceasta mi se pare geniala. Piesa in sine mi se pare geniala! Si unde mai pui ca e scrisa de o femeie!



Ps: Alinuta is back! Dati-va din calea ei pentru ca nu are frane!