Robotel, cu viata de robotel, visand sa devina om mare

Ieri...

M-am trezit, am terminat o tema care avea deadline de 24 de ore, cand sa o trimit, am ramas fara curent, implicit fara internet (swich), m-am panicat, am incarcat documentul pe stick, am fugit la dus, m-am intors, m-am imbracat, a venit si curentul, am trimis tema..am respirat 2 minute..

Apoi am luat-o la fuga spre munca, am parcurs strada pana la autobuz destul de rapid, am ajuns si mi-am petrecut 4h intr-o cladire prin a caror geamuri se vedea frumusetea naturii.

In timp ce mergeam spre munca am vazut un barbat la vreo 25 de ani cu sani si cu mameloanele excitate de frigul de la metrou, am vazut cum peronul de la Victoriei, care este blocat pentru lucrari de 2 luni, este in reconstructie, dar nimeni nu muncea. Erau 3 muncitori in spatele panourilor metalice care vorbeau despre politica, despre sporuri salariale, despre munca.
Hilar, vorbeau despre munca, dar nu o practicau. Vorbeau despre salariu, dar nu stiu cat il meritau. Vorbeau despre sporuri, dar le-as fi recomandat sa vorbeasca despre opriri salariale la cat prestau.

Intru in metrou si se aseaza langa mine un batran prafuit de vreme. Avea barba alba si lunga exact ca a lui Mos Craciun. Era slabut, topit de ani, imbracat cu haine ponosite, dar curate. Se simtea mirosul intelectualului, a fostului profesor.
O privire inca vie si cu o sacosa de reviste. La un moment dat scoate un ziar. Citea Curentul din ziua respectiva.

Ma ridic, trebuie sa cobor. Dintre baiatul cu sani, muncitorii nemunciti si batranul prafuit de vreme il aleg oricand pe batranel.
Urc intr-o fuga scarile si fug spre munca.
A fost o zi superba, iar eu am stat in cladire. Acolo nu e nimic nou. Toate`s vechi si noua`s toate.

Am iesit de la munca, am mancat ceva pe fuga in timp ce ma indreptam spre facultate. Urmau alte 4 h intr-o alta cladire.
Norocul meu ca imi place sa invat, sa merg la cursuri, sa sorb vorbele intelepte si sa taxez ceea ce e expirat.
De la facultate am fugit in Carrefour. De o saptamana tot zic ca ma duc sa cumpar de mancare. Alerg ca un titirez si pe acolo, la intoarcere m-au asteptat colegele de camera ca sa ma ajute, ajung in camera, radem si ne punem la sfat incat nu ne-am dat seama cand au zburat orele.

In dimineata asta le rugasem sa ma trezeasca si s-au tinut de cuvant. M-au trezit exact dintr-un vis. Era mai degraba cosmar. Ceva cu niste caini care s-ar fi infruptat cu o bucata din partea mea dorsala. Au plecat la munca si eu am adormit la loc. Tipic...

De ce am scris aceste randuri? Nu stiu. Poate pentru ca mi-am dat seama ca asa sunt zilele mele in general. Fug de colo colo. Vreau sa fac si facultate, si nu imi place sa fiu mediocra, ci sa am satisfactie maxima. Vreau si munca pentru ca ma cam intretin singura. Vreau si timp liber, vreau..multe...

Dar nu am timp pentru tot ceea ce vreau si fac alegeri. In fiecare zi aleg ceea ce consider eu a fi mai important. Sper doar sa aleg bine...

Sunt un robotel..intr-un oras al roboteilor...care au vise de robotei...care duc o viata de robotel...care isi doresc cu disperare sa devina...oameni..

Si nu orice fel de oameni...ci oameni mari...