Just me...

Aceasta este o aberatie nocturna fara sens, si totusi...cu talc...


Sunt un copil mare!

Nu numai ca imi face o adevarata placere sa fiu un copil, dar chiar sper sa raman asa. Sa pot rade si peste 10-20 de ani cu gandul la moaca pe care am facut-o cand am spun un NU radical, sa pot face glume deocheate, sa folosesc autoironia pe post de arma, sa imi permit sa cobor din masina si sa merg pe jos chiar daca sunt in intarziere, sa pot rupe relatii cu gandul ca frate, nu mai e nimic si nu se merita sa tragi de ceva ce e mort de mult, sa fac proiecte pe ultima suta de metri si sa am idei out of the box, sa am satisfactia reusitelor si a nereusitelor, sa nu ma plictisesc niciodata, sa ii pot spune consortului, „Stii iubitule, am chef sa fugim undeva departe. Ia un concediu si hai!”...si sa nu regret...

Am mai spus eu ca ceea ce imi doresc in viata e sa fiu fericita, si aici intra toate acele lucruri care il fac pe om fericit: copii (ar trebui sa fie nitel dracusori ca sa fie pe gustul meu), catel, dragoste si nu sex in general, sex si nu dragoste in particular, casa si nu apartament, gradina, profesie, dar o profesie pe care sa nu o practic ca pe un serviciu, ci ca pe o profesie, un Buna dimineata spus unei persoane care m-a sforait.. O cafea bauta in doi... un „Te iubesc!” sincer si care are alaturi respectul, comunicarea, atractia, iubirea, cu toate ca si-a pierdut flama aia idioata care ne facea sa rosim si sa ne balbaim la inceputuri...

Un lucru il stiu sigur..acel producator de sforaituri exista..si e producatorul meu de sforaituri..

Iar acum, sunt doar un copil bezmetic, care nu are chef sa adoarma, care iubeste, care rade, care se preface ca nu are probleme, care dimineata se trezeste sa se duca la munca.. Ce e? E foarte normal sa ma duc duminica la munca. Asta fac toti tinerii la 20 de ani :))..
Un copil aparent ca toti ceilalti, dar clar un copil altfel!

Apropo, nu uitati sa luati martisoare. Vine primavara, natura renaste, fetele se imbraca in fuste, Alina debiteaza, blogul isi schimba fata!