C`est fini?!!

Sa ma bucur ca am terminat facultatea? Nu stiu de ce, dar nu am un sentiment de bucurie. Si nici nu ma incearca vreun sentiment de melancolie tampa. Doar ca imi dau seama ca nu mai am energie nici macar pentru a ma bucura acum. Ma intreaba lumea de ce nu ma duc sa beau, sa petrec pentru ca „C`est fini!”.. Nu stiu de ce nu ma duc. E o victorie, da, e adevarat, dar lupta asta parca a avut costuri prea mari! Dar si castiguri insutite.

Daca trag linie stiu ca sunt pe plus. Am ramas cu prieteni adevarati, nu amici, nu cunostinte, ci prieteni si e frumos sa spun asta. Sunt putini, dar sunt cel mai important castig. Tocmai am fost numita de catre profesorii din comisia de examinare Specialist in gestionare de crize.. Am simtit ca ma lasa genunchii! Nu mai eram pentru ei studenta Alina Badura, ci Specialistul in gestionare de crize.
Am cearcane si ma mandresc cu ele pentru ca si ele sunt obtinute prin munca.

Si totusi, asta a fost tot? Pot sa derulez caseta si sa o mai iau de la capat? Tare m-as bucura sa fac iara cunostinta cu oameni noi, sa iesim la patinoar, sa ne facem cadouri de Craciun si sa cantam colinde, sa tragem o fuga la munte, la mare, pe stadion, sa petrecem noptile lucrand la proiecte, sa dansam la petreceri fara pantofi, sa ne prostim, sa plecam cu rucsacul in spate la Marasesti in fiecare an dupa sesiune, sa facem glume porcoase, sa descoperim oamenii, pe unii sa ii iubim, de altii sa fugim ca de piaza rea. Sa mai alergam pe strazile Sighisoarei si sa botezam gangurile, sa ne sustinem si sa mai strigam inca o data macar „Grupa 2! Grupa 2!”. Si nu mai conteaza daca strigam in club, in tren, la revelion, la mare, pe strada, in parc. Sa strigam efectiv.

Pana acum nu am avut timp sa realizez ca s-a terminat si ca fiecare fuge care pe unde poate si unde vede cu ochii! Pot spune doar ca sunt norocoasa ca am cunoscut unii oameni, fie ei colegi sau profesori, sunt norocoasa ca v-am cunoscut dragii mei, si pentru asta va multumesc!