Un drob de sare?

Maica, maica, o sa-mi moara copilasul!

Vorbeam cu o colega la munca despre faptul ca regret foarte mult ca nu am invatat sa inot pentru ca o sa imi duc copii la mare in mod sigur si nu mi-as ierta niciodata sa nu fiu in stare sa intru dupa ei in mare sa ii salvez in caz de ceva. Am o frica teribila de apa adanca.
Si a inceput sa rada de mine! Chiar pe buna dreptate! Discutia asta se intampla cam acum un an.

Dupa ce am strans banuti sa ma duc la un bazin si sa iau lectii a trebuit sa ii folosesc pentru alte urgente, ca asa e in viata. Acum ma gandesc serios sa incerc iar sa „intru la apa”. Dar pe cand imi calculam bugetul infim si ma gandeam unde sa il mai intind si cum sa strang pentru lectiile de natatie mi-am dat seama ca am o problema (mda, nu e singura, stiti si voi).

Sa fiu mai exacta: Vreau sa ajung din punctul A - frica de apa, in punctul C - sa imi salvez copii, trecand prin punctul B - sa invat sa inot. Eh, dar nu ar fi mai simplu sa imi fac griji pentru lectiile de natatie si atat? Dar nu, eu aduc elemente care sa complice toata ecuatia; copii, probleme si chestii de genu. Nu merita sa complic situatia cu dubii de genul: Si daca? Dar daca?..si de la A pana la B sa mai inventez multi de A1, A2, A3, ... An. Si da, asta se pare a fi problema mea. Daca nu am o viata complicata, am eu grija sa mi-o complic singura. Si e urat ca seamana cu povestea aceea din clasele primare cu drobul de sare care va omori copilasul.

Sper doar sa nu fiu un caz mai izolat si sa mai existe specimene ca mine.

Acum, dupa ce complicasem ecuatia atat de mult incat nu imi dadusem seama ca problema mea principala e sa fac rost de bani pentru lectii, mi-am dat seama ca uneori e mai bine sa tai toate atele care se innoada si sa pastrezi doar capatul. Stabilesti din mers de ce ita sa il legi mai departe.