Moarte celui ce a inventat constiinta!

De cate ori nu ti s-a intamplat sa vrei sa faci ceva, dar sa nu te lase constiinta? Sa vrei sa injuri un marlan cu o varsta apreciabila si sa iti fie tie rusine de rusinea lui! Sa vrei sa faci ceva, dar sa te gandesti de 7 ori inainte de a o face, pentru ca daca? Sau poate daca?

Ai vrea sa minti, dar nu te lasa constiinta! Ai vrea sa spui adevarul, dar nu te lasa contiinta! Daca ranesti? Dar daca faci bine unei persoane rele? Constiinta e acolo, te trage de maneca, iti da una peste ceafa, iti da un sut in fund! E acolo, prezenta, precum un ingeras pe umarul tau si iti spune „Da!”... „Nu!”.. „Mai gandeste-te!”

Nu imi place! Cineva sa o ia va rog de pe umarul meu! As vrea o zi fara constiinta! Asa de amorul artei, sa vad cum imi sade de una singura in deciziile mele! Si atunci deciziile-mi vor fi practice, obiective? Hm, riscant, dar merita incercat! Sa ii fac Sâc! Sâc! Sâc!, sunt de una singura in nebunia asta si tu nu ma mai poti opri!

O dau pe gratis! Va si platesc! Luati-o de pe capul meu o zi si faceti-va de cap voi cu ea!

Am contiinta, nu e inca incarcata sau patata, dar are tot timpul sa devina! Maturitatea nu putea sa imi faca un cadou mai mare decat o constiinta treaza si mereu cu ochii pe mine! Maturitatea asta, cat de mult mi-am dorit-o, cat mai afirmam pe mirc ca am 18 ani cand eu aveam doar 13..cat m-a mai tras in sfoara! Cine a zis ca e bine sa fii matur, a mintit!

Iar cine o fi inventat-o, a mintit cand a lasat sa se inteleaga ca iti da puterea de a lua decizii. Iti da doar ratiunea sa iti dai seama ca orice ai alege, are riscuri. Dar mai bine riscuri decat regrete, caci dragii meu, Fara regrete e deviza mea!