Old habits die hard?

Fals! Old habits don`t die! Cam asta zic englezii. Neaosii zic ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba!

Stiu asta, si o stiu pentru ca si eu sunt un soi de „lupoaica”, pentru ca si eu am defecte si nu le pot dezlipi de pe mine nici daca as da cu smilgher. Stiu asta pentru ca si tu ai defecte. Stiu pentru ca le-am vazut de mult, si pe zi ce trece apar altele noi ce imi defileaza trufas prin fata retinei. Suntem plini de defecte, spui. Ai dreptate. Toti avem defecte, dar putini avem calitati care sa compenseze. Depinde in ce parte atarna mai greu talerul balantei.

Daca te-am vazut ca pe un pacatos de la inceput, nu prea mai are ce sa ma surprinda. Daca ma stiu un pui de pacatoasa, nu am nicio pretentie sa port aripioare. Daca ti-ai spovedit mereu faradelegile, stii ca nu mai ai nicio trecere la anafura! Nu vreau schimbari, ci slefuiri. Nu visez perfectiune si norisori albi, ci mai degraba o furtuna cu tunete si fulgere care sa imi trezeasca instinctele de supravietuire! Vreau ceva care sa ma tina treaza, cu instinctul de lupta activat, nu ceva feeric care sa se naruie la prima rafala de vant.

Vechile obiceiuri nu mor si sper sa nu fiu singura nebuna care crede ca asta e de bine!

Iar tu, cel ce citeste! Si tu ai defecte! Ai multe, mari sau mici, dar le ai si sunt lipite de tine! Si nu exista ploaie care sa spele asa pacate! Din fericire?