L-am inventat pe Dumnezeu?

De mult ma gandesc la acest lucru, daca nu cumva Dumnezeu a fost inventat de niste oameni destepti la vremea lor care aveau nevoie ce acel „ceva” prin care sa-si exercite puterea.

Cei care ma cunosc stiu ca sunt mai pragmatica. Nu sunt genul de persoana care sa intre in biserica si sa faca matanii, cruci imense si sa pupe pe rand toate icoanele pupate initial de alte sute de persoane. Nu sunt nici genul care sa isi faca cruci smerite atunci cand trece pe langa o biserica. Credinta o ai in suflet si nu pentru a le demonstra celor din jur cat de bine stai cu articulatiile mainii si cu capacitatea ta de a-ti uni trei degete. Acum multi ma vor injura. Printre acestia chiar si persoane dragi si apropiate.

Daca ma gandesc in momentul in care trec pe langa o biserica la existenta unei entitati supreme si nu imi fac semnul crucii inseamna ca sunt mai putin credincioasa? Well, poate ca asa e. Uneori stau si ma intreb daca nu sunt cumva la limita dintre credinta si ateism. Dar nu, nu sunt ateu pentru ca eu cred in „CEVA”, care impreuna cu stiinta guverneaza lumea. Insa, intre Darwin cu maimutele sale si „cuvantul Lui Dumnezeu” scris in Biblie de...oameni, cred in evolutia maimutelor.

De ce spuneam ca pe Dumnezeu l-am inventat ca sa avem in numele cui conduce? Pai nu cumva de la vraci si pana la regi, toti erau trimisii zeilor, a Soarelui, etc sau a Lui Dumnezeu pe Pamant, toti guvernau populatia, impuneau biruri, dadeau verdicte de judecata in Numele Lui. A fost foarte simplu pentru conducatori, pana Biserica a preluat controlul si preotii au devenit mai bogati decat insusi regele (vezi Cavalerii Templieri). Si oricine era impotriva era un eretic. Frumos zis! Nu esti de acord cu noi si nu marturisesti ceva ce nu ai facut, well, arzi pe rug. Iar otomanii si cate au patimit de pe urma cruciadelor insangerate duse in numele credintei, doar cu scopul de a jefui si viola. Si sa nu fiu inteleasa gresit. Cand ma refer la Dumnezeu ma refer si la Allah (care in traducere inseamna tot „Dumnezeu”; nu suntem atat de diferiti de religia musulmana pe cat suntem indoctrinati a fi).

Astazi in afara domeniilor destul de vaste si a bogatiilor pe care le mai detin Bisericile, fie ea catolica sau ortodoxa, a mai ramas vesnicul juramant pe Biblie la instalarea in functii a demnitarilor si in juramantul din curtile de judecata. BOR in sine are un deficit de imagine cum ar fi corect spus in termenii specializarii mele. Mai exact, numeroasele cazuri de agresiune realizate de catre reprezentantii bisericii, scandalurile si pana si vorba aia veche „Sa faci ce zice popa, nu ce face el”, au dus la existenta unei institutii (da, Biserica e o institutie a statului ) care sa nu mai stie nici ea cum sa isi gestioneze imaginea, cum sa inspire incredere si sa o recapete fara a se folosi de Inchizitie, vanzare de indulgente (cumperi ispavirea pacatelor) sau nestiinta oamenilor.

Nu pot sa cred in Patriarhul Daniel cand stiu ca a fost om al Securitatii, Securitate care mi-a aruncat rudele in inchisoare si a daramat bisericile. Nu pot sa imi fac semnul crucii doar pentru ca „asa se face”. Cred, dar nu in reprezentantii ei. Cred si sincer nu i-am dat un nume. Este ceva, dar deocamdata nu o sa il numesc Dumnezeu asa cum il numesc toti.
Imi cer scuze celor care se simt ofensati. Nu iau in deradere si nu acuz, ci doar imi pun semne de intrebare.

Vreti sa ma ardeti pe rug? Foarte bine, doar ca nu ma pot multumi cu raspunsul acela vechi: „Crede si nu cerceta!”