duminică, 22 august 2010

Maimuta de la Zoo

Nu se poate lauda cu titlul de Miss sau cu cel de rege al junglei, nu are teritoriu, instinctele i-au fost reduse, unghiile ii sunt taiate. Face multe jonglerii ca sa isi castige „painea” si disimuleaza foarte bine. Are paraziti, blana, muschi, siretenie, optional un cur rosu acoperit de un pampers.

Faceti cunostinta cu maimuta de la Zoo.



E inconjurata de surate (numarul este variabil), a ajuns sa faca sexica sub ochii tuturor, sa nasca cu ajutorul medicilor, sa i se puna perfuzii si sa aiba controale medicale. Uneori este supusa testelor medicale, dar pe ea a uitat sa o intrebe lumea daca ii place acul din partea dorsala.

Vrea...pai ce vrea. Vrea altceva. Vrea sa fuga, vrea sa isi dezvolte forta atat de mult incat sa rupa barele alea nenorocite de care trage tot timpul. Zbiara, se agita, tipa, loveste, zgarie si cei din jur se amuza. Are un univers limitat si nu poate uita ca s-a nascut in salbaticie.

Vede luna printre zabrele. Isi chinuie creierasul si incearca sa isi dea seama ce delicte a comis pentru a merita asa ceva. Se jura ca nu a facut decat maimutarii specifice. Singura greseala, pacatul stramosesc al neamului ei e ca a permis evolutia unor surate din alta specie. Cu cat s-au facut mai mari si le pica blana, cu atat s-au facut mai rele. Mama ma-sii de treaba, asta e! Faptul ca au chelit pe corp le-a mahnit atat de tare incat se razbuna pe cele care au blana inca.

E trista si sta atarnata in coada. Stie ca lumea e cu susul in jos si poate daca se mai uita si ea din pozitia asta o va vedea asa cum trebuie sa fie. Dar nu, e o iluzie optica. E cu susul in jos oricum te-ai uita la ea.

Trage de zabrele, zbiara, urla... si se deschide usa. Ea tace. Poate pleca! Poate evada! Sta in prag. Se uita. Vede ramuri de copaci, pasari libere, simte vantul zbarlindu-i blana. Simte iz de libertate. Da sa iasa dar se opreste. Se intoarce si se aseaza in coltul ei din cusca aceea mare. Se intoace cu spatele la usa si isi vede de deparazitare. Usa s-a inchis! Maimutei ii e frica de ceea ce isi doreste.

Pentru noi, maimutele aflate in aceasta mare Gradina Zoologica, pentru toti aceia care vor altceva si nu au curajul sa treaca pragul!

4 comentarii:

Andrei spunea...

Sa-nteleg ca ai renuntat?

Alina Badura spunea...

Hm, asa ma stii tu pe mine? Nu am renuntat la acel vis. Doar ca stau si ma uit in jurul meu si vad multi oameni care renunta.

Am scris postul asta pentru ca imi e frica sa nu renunt si eu la un moment dat la un alt vis si sa ma intorc in coltul meu. E un fel de: „Alina, ia amine! Nu te multumi niciodata cu o cusca!”

Andrei spunea...

Poate ne vom vedea pe-acolo, candva :)

Alina Badura spunea...

:) (in traducere, zambet tamp).. Fara „poate” suna mai bine! Sa ai bafta!