Statul e de vina!

Da, corect, statul e de vina, statul degeaba in mod sigur!

Dam vina pe stat! Vorbeam in postul anterior de criza de identitate a romanilor, dar pana a ajunge acolo, trebuie precizat ca acest STAT omnipotent pe care il acuzam cu totii, nu exista. Statul in sine nu exista, statul e o conventie. Statul este limitat de niste granite fizice (well, da, astea exista), de un popor (si specimenele astea suntem), care sa vorbeasca o limba (o mai pocim noi gramatical, dar e a noastra si ne mandrim cu ce avem), sa aiba o conducere (hm, ne abtinem), drapel, imn.
Deci aceasta suma a elementelor le-am denumit conventional stat, si prin urmare statul suntem si noi.


Revenind la criza de identitate, noi nu mai stim cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam. Daca am primi bani ne-am da drept unguri si am trece la minoritati. Ne-am da drept bulgari si pe gratis. Stim sa injuram de mici dar nu mai stim sa spunem nici macar „Inger ingerasul meu!”. Suntem educati si crescuti cu instincte de supravietuire, sa castigi cu orice pret, sa faci bani cu orice pret, sa fii cel mai bun, indiferent ca e vorba de minciuna, hotie, frauda, dar mai putin educatie. Sa iti arati firmele de pe tine chiar daca ai datorii in banci.

Modelele noastre culturale nu au curajul sa se ridice si sa iasa in fata. Nici macar nu mai au forta sau interes. Astfel ramanem cu plastic girls care au inundat TV-ul, strada, scoala, universitatea. Cu acei oameni care iti prezinta povestile de succes cu o mare detasare si iti spun: Nu ai nevoie sa inveti ca sa castigi multi bani. Eventual o diploma pe la SH (a se citi Spiru Haret). Nici nu trebuie sa stii sa vorbesti corect sau sa scrii corect, asa ca de ce sa mai aduc in ecuatie bunele maniere.

Suntem o generatie zdruncinata, care in ultimii 20 de ani a asteptat ca ceva sa se schimbe, cu niste parinti dezamagiti de politic si de social, care au reusit sa ne transmita si noua aceste frustrari. Asta daca au ramas prin tara si nu cumva au plecat de ani de zile prin tari straine ca sa faca un ban si sa sustina economia Romaniei din afara, iar educatia noastra dezvoltandu-se si consolidandu-se...din mers.

Este o criza de identitate, o criza culturala si o criza morala. Notiunile precum anticoruptie, patriotism, protectie sociala, initiativa, capitalism si chiar democratie au fost demonetizate si aruncate in derizoriu. Nu avem incredere in clasa politica iar pentru cine isi aduce aminte rezultatele INS, increderea a scazut dramatic, pana la nivelul la care 60% dintre romani nu se mai regasesc in clasa politica actuala.

Stau si ma gandesc acum la un lucru foarte simplu: Ce e democratia? Si nu imi vine in minte decat definitia de la educatie civica din clasa a IV-a - sa faci ce vrei atat timp cat nu il deranjezi pe cel de langa tine.
Dar e doar atat? Normal ca nu, doar ca nu cred in niciuna din specificitatile democratiei, nici macar in libertatea presei. Deci eu, membru al statului, care nu am nicio baza in care sa cred, eu am o criza de identitate. Sunt roman? Nu pe bune, si de ce? Doar pentru ca m-am nascut in granitele acestui stat? Doar pentru ca am fost invatata fortat aceasta limba si batuta la palma de o invatatoare tampita pentru ca nu stiam imnul? Vreau sa ajung sa spun ca sunt roman pentru ca simt asta si nu pentru ca s-a intamplat sa ma nasc aici si sa gandesc in aceasta limba.

Nu ma mai regasesc nici macar in versurile imnului. Ce somn in care ne-au adancit barbarii de tirani? Si atunci dadeam vina pe altii si chiar credeam ca ei sunt de vina, ba turcii, ba austro-ungarii, ba germanii, ba rusii. Ce lupte? Ce stramosi: Traian, Decebal..ce patriotism? Ce preoti cu stea in frunte? Religia sa fie scaparea? Prea putini mai au credinta... Imnul pentru mine nu mai spune nimic.

Dar cum pot depasi aceasta criza morala? Cum o putem depasi?