Vrei sa fim prieteni?

De cand nu ati mai auzit asta?

Eu nu o mai auzisem de prin clasa a 7-a de cand cu istorisirea primului sarut! Asta pana in seara asta. Si am simtit aceasi emotie din clasele mici sau de la gradinita cand mai venea cate un juma` de om, te lua de mana si iti spunea „Vrei sa fim prieteni?”.

Din gluma in gluma si din poveste in poveste am ajuns sa discutam la munca despre copilarie. Si vorbeam despre generatii si despre copiii de astazi. Si brusc, un coleg ma intreaba: De cand nu ai mai auzit „Vrei sa fii prietena mea?” sau „Vrei sa fim prieteni?”. Cum spunea el, aceste cuvinte care faceau sa te doara buzele pana le rosteai. Iti muscai buzele pe rand; cand pe cea de jos, cand pe cea de sus, te balbaiai, te uitai in pamant, mai ridicai ochii, iar iti mai muscai buzele pana la un moment dat cand, victorios, se auzea un: „Vrei sa fii prietena mea?”

Acum e altfel. Iti cere prietenia pe mess. Nici nu trebuie sa il mai doara buzele. Sau si mai simplu. Iti cere numarul de telefon sau contul de Facebook. Va dati primul pupic pe messenger si vorbiti deocheat de la prima discutie. Va dati web-ul pentru a va arata camera, dotarile din camera si dotarile de la purtator.

Nu mai vine sa te strige la poarta sau la geam, ci iti da un Buzz sau un bip. Ii arati ca il placi si ii dai comentarii dragute la profil sau la poze. Am 22 de ani, dar vreau sa mai simt durerea aia de pe buze. Mi se pare ca are farmec. In stilul asta, nepotii mei vor ajunge la un anumit punct in care se vor reproduce virtual.

Sunt eu nebuna cand ma gandesc la pierderile pe care le sufera astia micii?