Imi permit...

... unul dintre cele mai importante lucruri care exista!

Nu imi permit o casa a mea, nu imi permit nicio chirie acum...nu imi permit sa ies in cluburi si sa ma imbrac in toale de firma, nu imi permit uneori sa mananc sanatos... Asta ca sa nu imi aduc aminte ca am momente in care nu imi permit sa mananc efectiv! Nu imi permit sa ma gandesc macar la un concediu la mare anul asta! Nu imi permit multe!

Si cu toate acestea, imi permit sa gresesc! Este un sentiment minunat sa stiu ca sunt inca la varsta la care imi permit sa o dau in bara! Imi permit chiar sa o dau in bara rau de tot, pentru ca stiu ca am timp, energie si ambitie sa ma ridic repede de jos si sa fac cale intoarsa.
Sa dau cu capul de sus si de jos! Asa mi se zicea cand eram mica. Sa imi fac propriile cucuie si vanatai, sa am semne si sa reusesc sa ma intorc. Sa ma mandresc cu cicatricele mele pentru ca ele imi aduc aminte unde am ajuns!

Numai daca gresesc stiu sa fac diferenta intre bine si rau, intre bine si mai bine, intre corect si gresit!

Pot sa o iau pe un drum, sa il batatoresc, sa merg pe el in sus si in jos, sa ii invat damburile si gropile si sa descopar ca nu e drumul pe care ar fi trebuit sa o iau. Si atunci foarte simplu, sa ma intorc si sa o iau pe alt drum. Sa ma intorc la ultima intersectie prin care am trecut si sa fac: Ini mini mani mo!

...si sa ma intorc...

Cat de misto e sentimentul asta! Singurele mele averi sunt puterea de a visa, ambitia, iubirea, rezistenta si libertatea de a gresi!

Mama, cat de bogata sunt! Sunt cea mai bogata persoana din lume!

Spune-mi o poveste de noapte buna...

Buna dimineata SOARE.. buna dimineata intr-o superba zi de duminica..Micule Paris, te-am mai vazut eu dimineata, dar niciodata ca azi..

Astazi ma simt copil..ma simt inocenta..Nimeni si nimic nu imi poate strica voia buna si nu imi mai poate sterge zambetul de pe buze..
Sunt copil din nou..visez si rad..dansez twist si cant..ma bucur de viata din plin si ii fac si pe altii sa zambeasca..
In sfarsit am REDEVENIT EU..sunt iarasi EU..cea disparuta pentru o vreme destul de lunga, dar care a revenit cu forte proaspete..cerseam un pic de viata si am primit mai mult decat ma asteptam..
Pana la urma viata si-a mai achitat din datorii..

Nu traiesc din amintiri si iti multumesc pentru ca traiesc prezentul ca sa ma pot bucura de viitor..Doamne si cu ce forta traiesc!.. Traiesc si ma bucur de asta..respir..inima imi bate din nou..simturile amortite acum ceva timp incep si ele sa profite de noua viata..
Acesta nu e inceputul sfarsitului..ci e intoarcerea la inocenta..e intoarcerea la origini..

Si, ca orice copil..te rog.. Spune-mi o poveste de noapte buna!..Fa ca acest copil sa adorma cu zambetul pe buze si sa se trezeasca mereu asa.. Spune-mi o poveste..

Copilul din mine strigă..Dii caluț...

Ieri a fost ziua copilului și chiar am simțit că e ziua mea..am râs cu poftă, am mâncat înghețată, m-am plimbat prin parc..am ascultat cântecul păsărelelor, am zărit veverițele domesticite deja..și mi-am adus aminte de copilărie..

Trebuie să știți că am crescut într-un mic oraș istoric din județul Vrancea, respectiv în Mărășești. Da..Mărăști - Mărășești - Oituz..linia de apărare din războiul mondial.

Copilăria a jucat un rol foarte important și m-a format efectiv.. Îmi aduc aminte cu plăcere de mirosul de fân, de animalele pe care le avea bunica în gospodărie..oi, capre, vaci, cai, porci, rațe, curci, găini, căini, pisici..îmi aduc aminte cum mergeam cu căruța pe ogor, sau cum mergeam cu sania trasă de cai iarna..cum mă bucuram când se năștea căte un vițel sau mânz și cum râdeam de purcelușii roz care mâncau din 3 în 3 ore..adoram puișorii de găină pentru că aveau un puf de un galben profund și uram cloștile care săreau să mă ciupească.. Mă jucam cu puii de pisică, și vorbesc de pisica pe care o am și acum acasă..e foarte bătrână, dar la fel ca în copilăria mea..

Alergam prin livadă, prin vie sau efectiv prin curte...săream din pod și îmi luam drept țintă căpițele de fân..vorbeam mult și puneam multe întrebări, stăteam pe lângă buni când făcea mustul, vinul, țuica..mergeam cu ei la prășit doar pentru a mă juca cu păpușile la umbra căruței..

Trebuie să vă povestesc de prima dată cînd am prășit porumb..era vară...iunie..eu și vara mea mai mare cu 2 ani ca mine ne jucam sub căruță, calul era priponit la păscut, iar cei care erau la prășit erau pe ultimele rânduri.
Copii conștiincioși cum eram, am zis să îi ajutăm să termine mai repede. Am luat din căruță 2 sape și am început să prășim, fiecare câte un rând de porumb..știam noi că trebuie să tăiem buruiana dintre păpușoi..toate bune și frumoase, noi eram mândre de noi..aveam și spor..și am mers așa cam 30 m până ne-am întâlnit cu ceilalți...mai mari și mai experimentați ca noi în ale câmpului.. Noi zâmbeam și eram mândre de noi, iar ei râdeau..râdeau în hohot și noi nu înțelegeam de ce..

Ne-a spus buni că eram perfecte..că e bucuroasă că am vrut să îi ajutăm și că rândul a ramas curat..fără pic de buruiană, fără pic de bostani, fără pic de fasole...fără pic de porumb..Mda..se pare că ne pricepeam prea bine.. Și nu vă zic că au râs de noi inclusiv la cules..când pe ultimele 2 rânduri, pe o porțiune de 30 m nu era nimic.

Uite la asta mă gândeam ieri când stăteam în parc..și la cât de norocoasă sunt că am avut norocul să am parte de o copilărie minunată...și la cât de multe am învățat.. Stiu să apreciez munca, știu să apreciez palmele muncite, știu să apreciez natura, știu să trăiesc din plin și să mă bucur de viață..

Sufletul meu de copil e scârbit de falsitatea și ipocrizia din jur, dar le spune celor din jur sâc sâc..ciudă vouă celor care nu știți să trăiți.. De fapt, nu ciudă vouă...ci îmi pare rău pentru voi..

Se spune că odată ce nu mai suntem copii înseamnă că am murit.. Nu alegeți să moară copilul din voi.. Fiți vii în comportament și în gândire..

Am intalnit un copil..

Astazi a fost o zi pe cinste! Pe langa faptul ca in doua zile mi-am incarcat bateriile pentru un an intreg, s-a mai intamplat ceva..M-am intalnit cu un copil..un copil adevarat..Poate suna ciudat ca vorbesc de un copil adevarat, dar copii asa mai rar vezi..E cu adevarat inocent si fara griji..zambaret si pus pe sotii..

Am vorbit si iata ce imi zicea.. Era venit la bunica in vizita pentru 2 zile, o ajutase la treaba..fusese cu ea pe ogor sa puna seminte.. Ca e primavara si pamantul intoarce taranului munca si truda la toamna. Da, stiu ca e secolul XXI si ca asa ceva e destul de rar, dar e adevarat. Dupa. a mers cu buni, cum ii place lui sa o alinte la cimitir..a curatat pamantul ce i-a adoptat bunicul acum prea multi ani.. A facut asta in tacere..locul acela e prea plin de tacere ca sa disturbe el linistea aia vesnica cu rasu-i molipsitor..

Au plecat acasa si au mers foarte incet..buni a primit in vizita trimisii batranetii si ei nu au vrut sa mai plece, asa ca drumul pana acasa s-a transformat intr-o plimbare, cum ii place bunicii sa spuna (e prea orgolioasa ca sa spuna ca anii sunt grei).. Dar nu conteaza pentru ca visatorul nostru adora sa se plimbe.. Orgoliul bunicii oricum imi schiteaza un zambet..acum inteleg de unde a mostenit el unele lucruri..

Au mers cam o ora si jumatate..si in tot acest timp copilul isi aducea aminte de bunicul plecat in calatoria fara de intoarcere...cum era el prea vorbaret si il enerva pe bunicu..cum ii fura bastonul si bunicul nu reusea sa-l prinda pe ghiaur..

Si se mai uita la florile de nuc ce cadeau din uriasii aia, si la petalele florilor ce inalbeau pamantul, si se bucura de vantul ce ii mangaia fata si ii incurca carliontii..

Si iar isi mai aducea aminte cum vorbea prea mult si punea prea multe intrebari si a si primit o lingura in frunte cand era la masa..Da..o lingura pe care probabil nu o va uita niciodata..si cum toti s-ar fi asteptat sa planga, el nu a plans..a tacut..a facut ochii mari, l-a fixat pe bunicul..si a zambit..Stiti si voi de ce fel de privire vorbesc..aia sincera care te acuza si te iarta in acelasi timp..e privirea ce tipa:"De ce?" De atunci toti si-au dat seama ca e diferit..ca va fi altfel..ca acel ghiaur - cum era numit -, la cei 4 ani ai sai avea in el mai multa maturitate decat ar fi crezut cineva..

Si uite cum ma lungesc la vorba.. cand de fapt ma gandeam la pamantul asta..ce usuca mainile taranului, ce il asuda si ii aduc un zambet in coltul gurii atunci cand e recolta buna..

Pamantul asta...ne adopta, ne da de-ale gurii..ne distruge si ne recladeste..

Si cum va ziceam, copilul asta inocent a ajuns acasa si a inceput sa alerge si sa se joace cu cainele bunicii..un caine jucaus si hazliu, dar care depasea aproape copilul in inaltime...si au alergat..s-au jucat...s-au tavalit prin iarba ce abia isi arata coltii in curtea bunicii..copilul radea si tipa de bucurie, cainele alerga si se tavalea..s-au murdarit, copilul mai tare decat cainele..si au obosit..

Cainele s-a dus in cusca lui, dar copilul acesta de care va vorbesc are multa energie..si s-a dus in livada bunicii, a adunat flori..s-a uitat la minunea ce se petrece in fiecare copac..cum petalele florilor cad, dar ramane in urma lor o gamalie..gamalii ce devin corcoduse, gorgoazele alea pe care el le manca si isi stramba mutra aia mica si hazlie de acre ce erau..se uita la fluturasii care zburau doi cate doi..fluturi ce traiesc doar cateva zile dar traiesc din plin..

Vede si via bunicii de unde lua strugurii frageziti de soarele toamnei..stie el ca de acolo venea si mustul din care bea cu placere.. Redescopera natura si minunile ei..

E inocent copilul asta..atat de inocent ca nu stie, sau a uitat de problemele cotidiene..si il admir..si credeti-ma ca as vrea sa fiu in fiecare zi precum acest copil pe care l-am cunoscut in ultimele doua zile.. Sa fiu un ghiaur care il necajeste pe bunicu, care o alina pe bunica, ce rade cu pofta si plange rar..dar care ii face pe toti sa zambeasca..

E acel copil pe care il avem toti in suflet, acel copil cum toti am fost, si acel copil pe care incercam unii dintre noi sa il omoram...sa il ascundem atat de adanc incat sa nu mai stim nici noi de el, sa nu il mai gasim atunci cand il cautam..

Descoperiti si voi acel copil, plimbati-va cu el prin gradina bunicii, tavaliti-va in iarba cu catelul.. si nu il mai lasati sa plece o data ce l-ati gasit..

VISATI..