Spune-mi o poveste de noapte buna...

Buna dimineata SOARE.. buna dimineata intr-o superba zi de duminica..Micule Paris, te-am mai vazut eu dimineata, dar niciodata ca azi..

Astazi ma simt copil..ma simt inocenta..Nimeni si nimic nu imi poate strica voia buna si nu imi mai poate sterge zambetul de pe buze..
Sunt copil din nou..visez si rad..dansez twist si cant..ma bucur de viata din plin si ii fac si pe altii sa zambeasca..
In sfarsit am REDEVENIT EU..sunt iarasi EU..cea disparuta pentru o vreme destul de lunga, dar care a revenit cu forte proaspete..cerseam un pic de viata si am primit mai mult decat ma asteptam..
Pana la urma viata si-a mai achitat din datorii..

Nu traiesc din amintiri si iti multumesc pentru ca traiesc prezentul ca sa ma pot bucura de viitor..Doamne si cu ce forta traiesc!.. Traiesc si ma bucur de asta..respir..inima imi bate din nou..simturile amortite acum ceva timp incep si ele sa profite de noua viata..
Acesta nu e inceputul sfarsitului..ci e intoarcerea la inocenta..e intoarcerea la origini..

Si, ca orice copil..te rog.. Spune-mi o poveste de noapte buna!..Fa ca acest copil sa adorma cu zambetul pe buze si sa se trezeasca mereu asa.. Spune-mi o poveste..

Un inceput..

Se spune ca inceputul a ceva e inceputul sfarsitului altui lucru. Sa fie asa?
Poate voi raspunde la aceasta intrebare intr-un alt post, asta daca voi gasi un raspuns care sa ma multumeasca..

Alta e prioritatea acum.. De ce Fara regrete..? Pentru ca nu imi place sa am regrete in viata..nu regret mai mult de 5 lucruri pana acum in viata..in viata asta indelungata de aproape..hm...21 de ani..

De exemplu, regret ca nu mi-am facut un tatuaj cand aveam 17 ani si ma batea mama la cap sa il fac.. Dar promit ca in maxim o luna se rezolva si cu acest regret..deci dupa mai raman cu 4 regrete importante.. Si chiar sunt importante, nu ca problema mea existentiala cu tatuajul.. Dar sunt in lucru si ele.
Cunoscutii, mai vechi sau mai noi, au spus ca sunt norocoasa ca nu am regrete in viata si ca fac ceea ce imi propun, ca nu dau inapoi cand iau o hotarare. Au dreptate, si inca cum!

De ce abia acum un blog public?.. Poate asteptam ceva..asteptam sa redevin eu.. Sa invat sa las trecutul si sa iau de mana viitorul..sa imi finalizez ceea ce unii numesc maturizare, altii indoctrinare, altii educare si cizelare..eu ii zic o noua etapa, o noua pagina in cartea vietii..
Deocamdata imi place atat de mult pagina la care am ajuns cu lectura incat am pus semnul aici si citesc, si recitesc...si am de gand sa mai raman aici, sa scriu si sa rescriu aceasta pagina pana va iesi pagina cea mai reusita a vietii mele..

Iar acum, ma asteapta o plimbare prin ploaia marunta de afara.. O sa regret raceala ce ma va vizita maine? Sunt sigura ca nu.. Chiar o s-o intampin cu zambetul pe buze..

Doamne ce bine e sa nu ai regrete..