miercuri, 24 martie 2010

Aparente

I-am obisnuit pe cei din jur sa fiu vesela. M-am obisnuit si eu sa fiu vesela, sa rad, sa glumesc din orice. Daca am o zi proasta cei din jur nu prea isi dau seama ca ceva nu este in regula, iar in ultimele zile nu m-am dezis obisnuintei, am mascat foarte bine problemele. Am spus doar celor care contau pentru mine, am vorbit atunci cand simteam ca o sa explodez, m-au ajutat si doar ascultandu-ma si au spus simplu „Totul o sa fie bine!”.

I-am crezut pe cuvant. Bunica a fost intoarsa de la operatie de doua ori deja. E foarte ciudata situatia. Partea buna e ca daca o operau in ziua aceea probabil situatia s-ar fi agravat. Si acum asteptam. Iar.

Alina se mai poate preface macar o perioada zambareata. Stie sa reactioneze la situatii problematice, stie sa ridice moralul, sa planga atunci cand trebuie si sa fie de piatra cand situatia o cere; iar astazi tatal ei i-a vorbit despre cat de lasi sunt oamenii care se sinucid. Foarte subtil...tata, dar iubesc viata asta nenorocita mai mult decat orice altceva.

Cat o sa ma pot da fericita in fata celor care ma cunosc putin? Probabil ca foarte mult. Cat de repede ma ghicesc cei ce ma cunosc? Imediat. Dar ma cunosc cu adevarat mult prea putine persoane.

Sunt prefacuta? Habar nu am! Poate ca da. Dar prefer sa fiu prefacuta si sa imi ascund problemele fata de cei care oricum nu dau doi bani pe mine si pe problemele mele! Cine merita, vede dincolo de aparente!

Niciun comentariu: