Geronto-sinucidere

Batranii din Romania prefera sa se sinucida incet si dureros decat sa mearga la doctor! E o realitate dura, crunta, care se petrece sub ochii nostri, o realitate pe care putem incerca sa o schimbam.

Nu prea va dati seama la ce ma refer, asa e?
Hai sa fiu mai concreta. Acum cativa ani, bunica a facut un atac cerebral care i-a produs o semi-pareza pe toata partea stanga. Are si o hernie de disc neoperabila, mai exact are nervii de la coloana vertebrala prinsi intr-o masa osoasa care continua sa creasca.

Si-a revenit, a fost la o groaza de controale, a cerut si sfatul medicilor din alta tara, a incercat mai totul. De fapt, nu ea a incercat, ci copii ei au incercat totul, pentru ca daca era dupa ea, probabil proceda precum ciobanasul din Miorita si se resemna in fata sortii „implacabile”.

Doi ani de zile dupa toata povestea asta inca era cuminte, in sensul ca nu mai muncea la camp, nu mai ridica, isi urma tratamentul. Dar nu am reusit sa o tinem mult timp departe de pamantul ala care ii ofera atata satisfactie. Asa sunt batranii, asta e viata lor.

Am atacat-o toti cu argumente atat rationale, cat si emotionale. Ultimul dintre argumente a fost destul de dur si suna cam asa „Daca patesti ceva, nu are cine sa vina sa aiba grija de tine!” Dureros, atat pentru ea, cat si pentru noi. Imi pare bine ca am fost toti consecventi si am transmis acelasi mesaj. Au mai fost si alte argumente de genul „Sa nu patesti ceva pentru ca vreau sa iti cunosti toti stranepotii!”.

Au fost nevoie de cativa ani ca sa o determinam sa aiba mai multa grija de ea, dar a functionat iar acum riscurile de a ramane paralizata sau de a se intampla lucruri neplacute au scazut simtitor.

Acum am o alta problema, respectiv cealalta bunica. Nu am relatii prea apropiate cu ea ce e drept, dar e bunica mea. De trei luni ma rog la modul cel mai serios de ea sa mearga la doctor. Are hernie abdominala si probleme grave cu inima. Plus ca are complicatii de la un accident in urma caruia a avut coloana vertebrala rupta in 4 locuri.
E batrana si aplica exact acelasi text ca si bunica cealalta. Ca e vremea ei, ca de ce sa se mai duca iar la „cutit”, ca nu stie daca mai apuca Pastele.
Astazi chiar am crezut ca se va duce la spital pentru ca deja se simte rau de o perioada destul de lunga. A amanat pentru luni, asta dupa ce toata lumea s-a pus pe capul ei. Nu va zic ca am folosit acelasi text cu stranepotii, ca trebuie sa ii cunoasca pe toti, ceea ce implica de fapt sa aiba parte de stranepoti din partea mea.

A functionat si aici.

Dar sunt sute, mii de batrani care se complac in situatia lor, care nu au motive sa mai traiasca, care nu au o familie care sa ii determine sa lupte, care isi asteapta sfarsitul si care de fapt sunt morti pe dinauntru de mult prea mult timp.
E trist. Sunt batranii nostrii, sunt trecutul nostru, sunt istoria noastra, suntem parte din ei.

Sunt trista pentru ca am doua bunici si un bunic. Celalalt bunic a plecat de mult dintre noi si el a luptat cu boala 17 ani. Sa speram ca vor lupta si ei pentru ca eu chiar vreau sa imi cunoasca copii si poate sunt egoista, dar nu sunt pregatita sa ii las sa plece. Nu vreau!


Later edit: Well, partea buna este ca astazi, luni, 22 martie, bunica va fi operata de urgenta. Partea proasta e ca acum 2 zile bunicul a fost operat de urgenta. In ambele cazuri s-a dus multa munca de convingere.