Prin prisma ultimelor intamplari din viata mea, am ajuns la concluzia ca cel mai urat sentiment pe care il putem trai este sentimentul de neputinta. Sa fii in situatia in care ai face orice pentru a rezolva problemele, dar sa nu poti face nimic efectiv si sa astepti ca altii sa isi faca treaba, iar din timp sa faci un aliat.
Cum mama naibii poti sa treci peste un sentiment de neputinta? Pai nu poti. Noi nu putem face nimic, putem doar astepta.
Si astept. Astept sa se termine operatia bunicii si sa imi sune telefonul, sa aflu ca totul e bine si ca nu i-a cedat inima in timpul interventiei, astept sa imi sune telefonul si sa mi se spuna ca bunicul o sa isi recapete mobilitatea bratului. Astept sa imi sune telefonul si sa mi se spuna ca mama a luat examenele si ca i s-a oferit acel loc de munca pentru care a facut multe sacrificii. Astept sa imi sune telefonul si sa mi se spuna ca sora mea a luat toate examenele si ca a terminat scoala cu bine.
Astept sa ma sune Buni, bunica mea de suflet, si sa imi spuna ca a trecut inca o zi fara probleme, astept sa primesc un telefon ca am fost acceptata acolo, in ceea ce numesc acum urmatoarea destinatie.
Astept.
Si nu stiu daca urmatorul apel primit va fi de bine sau de rau, nu stiu daca sa imi doresc atat de mult sa sune telefonul.
Later edit: A sunat telefonul. Nu stiu daca vestea era buna sau nu, dar bunica nu a mai intrat in operatie pentru ca a facut complicatii la plamani. Asta dupa ce ii stabilizasera problemele cardiace.
Acum 3 săptămâni
Postări
2 comentarii:
Unele lucruri nu depind de noi. Depinde de noi. însă, modul în care reacționăm la acele situații. Îmi doresc ca apelurile pe care le vei primi (sau da) să fie bune. :)
Nu stiu cat de bune au fost apelurile primite, dar eu inca astept sa sune Motorola asta nenorocit! Sar`mana pentru ganduriele bune!
Trebuia sa iti multumesc azi cand te-am vazut, dar habar nu aveam ca ai citit gandurile astea fara noima.
Trimiteți un comentariu