Moartea unui imperiu

Imperiile cad. Gigantii au picioare subtiri. Istoria ne-a dovedit ca imperiile se nasc, cuceresc, au perioada lor de glorie in care influenteaza pionii mai mici, si apoi mor. Mesopotamia, Egiptul, Persia, Roma, Germania, SUA sunt doar cateva exemple. Primele dintre ele au murit demult, SUA sta in perfuzii.

Si nu e vorba de criza financiara. Nu aceasta le-au slabit. SUA sunt slabite de mult iar criza economica nu a facut decat sa ne demonstreze ca un mare imperiu nu mai poate face fata problemelor. Au mai avut crize economice si caderi ale burselor, dar niciodata nu le-a trebuit atat de mult pentru a-si reveni. Visul american nu mai are acelasi ecou in sufletul si in dorintele celor cu ambitie. Nu mai are acelasi ecou nici macar pentru americanul de rand. Obama este la carma unei epave care este lovita de stanci, fara a mai putea sa faca altceva decat sa prelungeasca declinul. Gigantul abia mai rasufla si ca de obicei, ca in orice suprematie... The King is dead! Long life to the King!

Dar cine e urmasul de drept al tronului? Un alt imperiu mort acum mult timp si renascut din propria cenusa, care are la baza traditia si respectarea ei. Nu sunt tarile arabe, cel putin nu deocamdata. E Asia. Si Japonia in principal. Deci, tinerii asiatici doxati la Harvard, Oxford, Standford, Sorbona, etc. s-au intors ani de-a randul si au pus bazele unui stat cu adevarat puternic.
Langa Japonia, ca asa e frumos, regele sa aiba o regina, sta impozanta China care a avut bani sa imprumute statul american, si astfel sa il slabeasca. Nu uitati, un imprumut slabeste tara care se indatoreaza, in nici un caz nu o fortifica, asta ca sa privim imprumutul la FMI cu ingrijorare.

Alte centre de putere? Tarile nordice care au cele mai mari investitii in educatie si cercetare la ora actuala si care vor culege roadele peste cativa anisori. Dar atentie, ele nu vor suprematie, pentru ca nu e atat de bine pe cat pare sa fii puternic. Au invatat de la Elvetia. Ajuta-i pe cei care te platesc pentru ajutor, ramai neutru, vezi-ti propriile interese si nu te abate de la principiile tale, o data adoptate.

Romania.. Eh, Romanica noastra draga ramane tot la statutul de moneda de schimb, de jucator ce triseaza si se duce si la concurenta. Isi intoarce privirea in functie de locul de unde se mai iveste o mana ce imparte pomana. Si asa va fi mereu, pentru ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba.

Poporul care nu isi cunoaste istoria si nu invata din greselile trecutului e blestemat sa le repete!