Povestea unui pârt..

Trag de cuvinte...trag si sper sa te fac sa crezi ca sunt acolo...ca imi pasa de ceea ce imi spui..Incerc sa ma amagesc, ca imi pasa de ceea ce iti spun...Dar oare imi pasa? Foloseste-ti textele pentru cei care chiar raman surprinsi de ele. Te scremi mult, nu am ce zice.
As vrea o injuratura, serios. Ar fi mai interesanta, mai speciala. Macar ai avea interesul si atentia mea. Asta daca stii sa injuri mai bine decat mine si nu cumva o sa te impachetez in 2 timpi si 3 miscari. Merita sa incerci totusi.

Acum sunt doar vorbe goale exact ca cele de demult. Doar cuvinte aruncate de dragul conversatiei. Glume fara sare. Fraze fara piper. Parturi fara miresme. Stau in fata tastaturii si etalez un zambet larg. Zambesc. Dar nu datorita glumelor tale. Zambesc pentru ca sunt fericita. Sunt eu. Nu uita, eu mananc condimentat, asa ca daca nu ai sare si piper..nici macar nu adulmec.

Si apropo de fericire, nu am inca fericirea aia mult asteptata, dar am o fericire inmiita fata de alte dati, alte locuri, alte povesti. Si uite asa imi dau seama ca iubesc cu adevarat. Cam tarziu mi-am dat seama ca iubesc, dar iubesc. Cum nu te-am iubit pe tine. Iubesc altfel.

Speri sa ma surprinzi? Nu ai cum si nici nu ai mai avea cum. Sa ma surprind? Intotdeauna.

Si acum..respir...rasuflu usurata...Ah, apropo de rasuflat. Azi in RATB-ul super aglomerat, stateam pe scaun si s-a simtit un iz de part. M-a busit rasul. Ce era sa fac daca oamenii s-au hotarat sa tina postul si sa bobineze numai fasole. Macar sa invete si ei sa stranga din fese. Nenea ala chiar a reusit sa ma surprinda. Partul s-a nascut in chinuri, a trait putin, dar a avut perioada lui scurta de glorie si atentia noastra a tuturor. Ce ai zice daca te-ai screme si tu nitel mai mult?

Ce legatura au aceste doua povestiri? Aparent, nici una. Dar e destul de ciudat sa te pun langa povestea unui part, nu crezi?
Ciudata povestea...ciudata eu...Nimic nou sub Luna, dar numai lucruri minunate pe Mercur.