Jana nu e moarta..Jana se transforma..

Ehehe..nu ma iubeste femeile..nu ma cheama Paraschiva..si cu toate ca nu ma cheama nici macar Jana, eu ma transform..

Pazea lume ca nu se stie ce iese..

Am langa mine cana galbena cu fata de cetatean turmentat, am pus niste cola (ca trecuse mult timp de cand nu mai degustasem acest elixir), tocmai ce m-am oprit din zbantuiala si din glume...si stau.. Fac inventarul. A fost o zi plina. A fost o perioada plina. Nu prea am mai ras sincer, iar glumele mele reusite erau inventate pentru a distrage altora atentia.
A functionat.

M-au scos din starea asta colegele de suferinta. Cele cu care impart oxigenul si dioxidul de carbon din camera, cele cu care impart mancarea, cele cu care rad sau plang la sfarsitul zilei..Cele care mi-au zis ca ma transform. Iar dupa ce am ras copios, ca asa sade bine oamenilor veseli dupa o masa copioasa, bineinteles ca ne-a apucat cantatul pe versurile lui Margineanu si dansatul haotic.

Atentie lume, Alina nu crapa asa usor, ci se transforma..Asa ca Jane, sa nu plangi, ca plansul e de forma..