„Te iubesc!”

...imi spuse el timid...

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand imi aduc aminte...
Era, si este inca, un blondut cu ochi albastri, frumusel foc. Pe vremea aia era bolnavior si slabut, scria foarte urat si pielea sa alba se prefacea foarte repede intr-un rosu sangeriu cand vedea o fata.

Avea sa zicem 9 ani. Venea la mine sa ne facem temele. Mama ne ajuta sa intelegem problemele alea la matematica..alea cu trei zile si cu scaunele aduse..ceva de genul in primele doua zile s-au adus 10 scaune si in ultimele doua zile 15 scaune.. Erau cam masochisti matematicienii astia sa ne solicite creierasul micut. Ce primele doua zile si ultimele doua zile cand scrie clar, negru pe alb ca erau trei zile. Ma rog, ne-am prins noi la un moment dat. Cred.

El, baietelul acela cu ochii albastrii, nu era genul care sa arate ca ii place de o fata luand-o la bataie precum facea dragul nostru Daniel, pe care, intre noi fie vorba, l-am busit o data incat i-am oprit respiratia. Ce sa ii fac daca mama lui nu l-a invatat sa nu se puna cu persoanele mai mari decat el. Eram Big Mama pe langa prichidelul ala, ca asa sunt fetele pana la o varsta.

Oricum, baietelul asta cu pielea de portelan m-a luat de mana cand am inceput sa plang pentru ca am luat nota 1 la Munca Independenta de la matematica. Si in dupa-amiaza aia a venit la mine acasa ca sa ma ajute sa invat tabla inmultirii. Am invatat tabla inmultirii in juma de ora, ca restul pana pe la 4 ore si ceva l-am petrecut chicotind si citind cartile matusii mele cu experimentele lui Freud. E psiholog. Matusa.
Poate te intrebi de ce am luat 1. Nu, nu am copiat. Doar ca nu invatasem tabla inmultirii. Din 10 socoteli am rezolvat una singura. Era aia cu 2x2.

Baiatul asta imi facea evantaie vara cand era cald si venea la mine in banca si isi punea o mana pe umarul meu. Chicoteau colegii si isi tragea imediat mana. Intr-o zi din clasa a IV-a, cam prin iunie, dupa ce recitasem poeziile pentru serbare, vine si imi da un evantai. Era cald. In drum spre casa a mers cu mine. Statea la 100 de m de mine. Era tacut. Eu ma hlizeam cu ceilalti colegi. Il intreb ce a patit. Imi spune ca nu il iubesc.

Intre timp am ajuns acasa. El a plecat mai departe tot suparat. Intru in bucatarie, ma astepta mama. M-a vazut ca am evantai. „E de la Ovidiu, zic eu!” si dau sa i-l arat. Cand l-am desfacut am vazut ca scria pe el „Te iubesc!”. „Mami, ce inseamna Te iubesc?”

A fost primul „Te iubesc!” spus sincer pe care l-am auzit de la un baiat. Poate a fost mai sincer si mai inocent decat miile de „Te iubesc!” auzite dupa.

In clasa a V-a nu am mai fost colegi. Eu am vrut clasa speciala de mate-info, dar trebuie sa va mai marturisesc ceva. El mi-a furat primul sarut cam prin clasa a VII-a. Si acum cand imi aduc aminte ma buseste rasul pentru ca in furtul sau m-a dat cu capul de perete. Si cica am fost botezati in aceasi apa. Asa mi-a zis mama!

Ehe, primul „Te iubesc!”, primul sarut si singura lovitura la cap care mi-a facut placere.