Intre trecut si viitor

Sunt blocata intre ieri si azi, intre trecut si viitor. Si acum mi se deschid in fata multe carari, mult prea multe, mai multe decat mi-as fi dorit vreodata. Daca as merge pe unele dintre ele, as da de multe persoane, unele mai dragi, altele nu. Daca as merge pe altele, as da de foarte putine cunostinte, dar as cunoaste oameni noi. Pe celelalte carari unde nu as gasi mai pe nimeni cunoscut sunt tentata sa o iau. Nu stiu de ce.

Ieri am participat la ultimul curs din anul III, la ultimul curs din facultate de fapt. Ma simt ca un soldat care stie ca va cuceri acea cetate, stie ca pentru lupta finala trupele adverse au planuit sa capituleze, stie ca se va termina razboiul. E fericit. Dar apoi? El, in calitatea lui de soldat, ce dracu o sa faca cu uniforma, cu arma, cu transeele?
Sper ca pe cararea pe care o voi lua sa dau iar de razboi pentru ca altfel o sa va las voua in cale Kalashnikov-ul sa va jucati voi cu el, sa va deghizati in soldat si sa va trageti un glont in cap.

In jungla asta, in nebunia asta cand comandantul navei te minte, cand omul de la motoare baga bolovani in cuptor in loc de carbuni, cand pedagogii, cei care se presupun a fi un exemplu, cred in promisiunile demagogice de ani de zile, cand halatele albe fug din propria tara unde se moare pe capete, pentru bani, cand creierelor le-au crescut picioare si au luat-o la fuga contra furtunii ce vine dinspre vest, cand copiii cresc cu bona si calculatorul drept mama si tata, iar bunicii nu au bani de mancare, medicamente sau intretinere...
Cand in cercetare se baga 0,1% din PIB si in cultura se baga picioarele si alte alea.. Cand prelatii BOR declara ca ar trebui sa construim biserici pentru a iesi din criza, sau mai bine zis, pentru a-si mai imbogati si ei patrimoniul cu ceva proprietati, ca nah, BOR, in credinta-i traditionala, gandeste si actioneaza capitalist..

In lumea asta nebuna suntem si noi, cei blocati intre ieri si azi, viitorul tarii, fara un exemplu sau o tinta clara.

Noi suntem viitorul, dar viitorul e mic, negru si bate la usa.

Hey, asteptati..nu plecati la lupta fara mine! Aveti nevoie de mine caci vin din orasul unde s-a strigat glorios „Pe aici nu se trece!”. Ah, dar ce lupta ca aici e fiecare pentru el. Hai sa ne punem la incercare instinctul de conservare si sa ne vedem sanatosi dupa linia frontului.