Cand te simti singur..cand vrei sa vorbesti cu cineva, sa ii spui tot ce ai pe suflet..sa te descarci..cand simti ca explodezi pentru ca efectiv vrei sa versi afara tot ce s-a adunat in sufletul tau, dar nu ai pe cine trebuie langa tine..cand poate nu ai atat de multa incredere in cei din jur sau efectiv s-ar speria daca ar sti ce zace acolo..intre gandurile tale..atunci cauta-ti copacul..
Un copac care sa te asculte, in care sa ai incredere..e timid..e singur in bataia vantului, exact ca si tine...va fi de acord cu tine orice ar fi..e exact ceea ce iti trebuie..te va asculta si jur ca nu se va speria de ceea ce ii povestesti..nu te va cataloga in nici un fel si poti avea incredere ca nu va spune altora ceea ce ii marturisesti tu lui..
Dar, foarte important, nu te astepta sa iti raspunda..va fi mereu acolo sa te asculte, dar nu ca sa dea sfaturi..
Povestea aceasta, oricat de ciudata ar parea, nu e chiar o poveste..e o realitate..Inaintasii nostri foloseau metoda aceasta atunci cand nu puteau ajunge sa se spovedeasca preotului, in ideea ca Dumnezeu este peste tot...
Mi-a recomandat-o bunica inca de cand eram prea mica ca sa stiu ca Dumnezeu e mort..ca Dumnezeu a murit..Noi l-am omorat pe Dumnezeu..Era vremea cand credeam si in existenta lui Mos Craciun..Dar cu timpul am crescut si am adaptat acest sfat la realitatea ce ne inconjoara..
Iar acum am nevoie de copacul meu..de cineva care sa asculte fara sa judece, sa asculte fara sa spuna nimic..nu am mai apelat de mult la el si cred ca si lui ii este dor de mine..
S-au strans cam multe asa ca va fi o vizita destul de lunga..e genul de vizita pe care o faci unui vechi prieten..
Acum o săptămână
Postări
