Copilul care chema ploaia..

Ieri..Herastrau, plimbare, vant usor, aglomeratie, zambet fals, frunze cazute, La multi ani celor cu nume de Alexandru, Alexandra, inghetata..Ii spun „ Bucura-te de ultima zi de vara”..nu ma crede..cad frunze..verde, maro, aramiu, culori ce imi bucura inima..ador toamna..

Astazi..ploaie..zambesc..ies afara, picaturi in siruri imi spala chipul, parul devine ondulat, chipul zambaret, ma simt libera si nu imi pasa ca lumea ma priveste dubios pentru ca zambesc in ploaie..ma intorc murata..dus fierbinte, carte, somn de recuperare pe sunet de La umbra marelui urs, Amintire cu haiduci, Ploaia lui Sterian, Vinovatii fara vina..condimentate cu un pic de Pasarea Colibri..

„De ce esti trista?”
„Pentru ca nu am motive sa fiu vesela..”
„Viata e frumoasa!”
„Stiu, dar faptul ca e frumoasa, astazi nu e destul pentru mine..”..poate maine

Parul cret, chipul curat, zambet timid pe buze..am redevenit eu sub stropii ploii..acum s-a oprit..

Chem iar ploaia..si vine..Stie ca am nevoie de ea..Oare chiar ne spala pacatele?

Buna lume, sunt eu..copilul care cheama ploaia..