Maturatori de vise!

Asfalt jegos in Piata Charles de Gaulle. Numele asta pompos al pietei nu merita asfaltul ala. Zic, hai sa il mai colorez eu cu niste vise. Am atatea incat sa va dau voua tuturor, si sa imi mai ramana si mie pentru o viata intreaga!

Si le intind pe jos cu aceasi sfiala pe care o au anticarii de carti! Unul..doi, trei..
Sunt visele mele si sunt deja folosite, dar inca foarte folositoare!

Le asez dupa marime, vechime, valoare, culoare...Sa se asorteze, ce mama ma-sii, sa ia ochii la client! Mai e un nene ce si-a pus langa mine pe jos 2 vise. Ma uit la concurenta! Sunt lider de piata deocamdata! Desenez niste ingeri in jur, poate poate or prinde si ei viata si vor incepe sa zboare. Nu, ingerii de creta nu zboara! Sau poate e creta mea de vina pentru ca o tin prin buzunare de prea mult timp, de pe vremea copilariei mele incipiente!

Nu e nimeni pe strada. Cui sa ii vand visele mele? Strig: „Viiiiise veeechi vindeeeem!”
Poate cineva are nevoie de ele si ma aude. Strig iar, dar de data asta asortez o intonatie mai potrivita.
Trec doi tipi pe strada, se uita, zambesc si imi spun „Don`soara, cred ca sunt cam scumpe si greu de indeplinit! Nu suntem filantropi si sa le luam doar pentru a le tine pe pereti si a ne minuna de creatie, nu se merita!”
„Bine, bine, dar eu nu sunt saraca, deci nu trebuie sa faceti acte de caritate cu mine. Eu le dau pe degeaba celor care au nevoie de ele! Vreau in schimb promisiunea ca se vor indeplini!”
„Le avem noi pe ale noastre si nu le putem implini, nu mai avem nevoie si de visele tale!”

Strig iar. Pornesc tasnitoarele care uda florile din rond. Vad cum se apropie masina care spala strada. Ma ocoleste! Dupa se ivesc si maturatorii. Aduna farame de vise de pe asfalt. Asta era jegul ala pe care il vazusem eu mai devreme. Le aduna in gramezi, vad vise de copii, de batrani, vad ceva si de oameni mari, dar si vise de prost gust! Oare asa sunt si ale mele?

Le aduna cu lopetile si le arunca in tomberon. Se regrupeaza armata si se indreapta amenintator catre taraba mea. Nici nu pot sa ma misc. „Am autorizatie, ce aveti cu mine?”

Si le matura.. Imi vad visele facute tandari si adunate in gramezi, apoi aud sunetul metalic al lopetilor ce se chinuie sa le ridice greutatea in tomberon!

S-au dus dracu toate! Mi-a luat si inima foc pentru ca e din hartie si se aprinde foarte repede. Stati 2 minute si va trece aceasta vapaie. Nu mai am vise! Poate e adevarat ca esti mai bogat atunci cand nu mai ai nimic!

Acum schimb strategia! Strig : Vise vechi cumparaaaaam!