Minunile din dulap!

Strangem lucruri, pastram amintiri, avem cufere, cutii, cutiute, plicuri, jurnale, maimutoaie de plus... Strangem orice ni se pare ca se cuvine a ne aminti momentele frumoase.

Imi golesc incet, incet dulapul si o fac cu o oarecare sfintenie, lucrez precum un arheolog pe un sit. Descopar un sac de rafie cu multe poze, funde, cadouri primite si cadouri ce vor fi daruite, flecurile pantofilor tocite la ultima purtare, bucati de stofa vesele, dantela... Uite, asta am purtat la petrecerea de Craciun din 2007 si asta cand am facut 20 de ani. Un tricou cu un pinguin de la 22 de ani si o bluza colorata de la bauta de la 21 de ani. Asta e bluza purtata la primul sarut, pe cealalta am purtat-o la despartire. Rochia roz ma reprezinta in momentele in care sunt o scorpie, iar cea primita la 20 de ani o port cand sunt trista. Fusta rosie o port cand vreau sa ma razbun, iar tenisii cu flori cand vreau sa dau suturi in fund!

Si totusi, in colt e un mic cufaras din lemn pe care sunt gravate cateva flori. Acea cutiuta ascunde viata mea. E atat de mica incat ma face sa ma gandesc la cat de mica e si viata mea. O deschid cu sfiala si scot totul. Imi fac curatenie in viata!
Acest ultim raid prin dulap m-a facut sa descopar cufarasul de bijuterii, unele de calitate, altele simple bucati de tinichea, dar toate pastrate cu un scop. Fiecare in parte are povestea ei.

Am un colier din rondele mici de nuca de cocos, piper, si multe alte seminte frumos colorate, am primul set din lemn primit la 18 ani de la colegi, am primii cercei hand made cumparati din banii de mancare in primul an de facultate, am primul pandativ cumparat de mama si care imi poarta noroc, am bijuteriile minunate de la colegele de camera, inelele din San Marino, cerceii pe care mi-a zis buni ca mi-i arunca daca ma vede cu ei la ureche (:D), pandativul care a legat prietenia cu blondina mea preferata in liceu. Am pana si singura bijuterie de la tatal meu, un lant super finut care a fost al mamei mele.
Ghinionul lui ca nu port aur galben, dar il tin pentru ca la un moment dat s-ar putea sa fie singura amintire de la el!

In cufarul meu stau ascunse, categorisite, amintirile mele.

Iar acum, in cosul meu de gunoi, alaturi de niste coji de cartofi, troneaza bijuterii. Am aruncat tot ce nu mai avea valoare pentru mine! Zac imprastiate pe cojile de cartofi litere din argint, inele, lanturi, bratari. Oricum erau luate din banii mei pentru a compensa lipsa lui de implicare. Am pastrat doar acea bratara din aur galben (iac!) pe care mi-a adus-o dupa acea cearta din martie cand se gandise ca se merita sa ma mangaie cu o palma! Nu o sa o port in veci, nu valoreaza nimic pentru ca e de 10K, la un moment dat am vrut sa o vand si sa imi cumpar un buchet de flori frumos, dar nu valoreaza nici cat un buchet de flori. De ce o pastrez? E amintirea inceputului sfarsitului! Dulce amintire!

Le-am aranjat pe restul in cutii si cutiute, am pus deasupra cerceii si bratarile mele vesele, am adaugat esarfele si ma uit la haine.

Observ ca intotdeauna am in dulap o rochie stilata pentru petrecere si o alta pentru inmormantare!
Cate minuni ascunde dulapul unei fete!