Zmei, Feți frumoși, Ilene Cosânzene și..biciclete

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit..

Se pare că basmele ne urmăresc toată viața.. Când eram mică eram ca un burete ce absorbea tot ce se putea și tot ce înțelegeam în materie de literatură..

Printre primele cărți citite au fost cele de basme și povestiri..Le citeam, le reciteam..le citeam și cu voce tare...și nici nu mâncam până nu terminam o carte.. Când eram mică și mă întrebau ce vreau să devin când mă fac mare..eu răspundeam ca vreau să fiu Petre Ispirescu..Dacă aș fi știut pe atunci că Petre Ispirescu e mort..probabil îmi schimbam alegerea...

Basmele, și literatura în general ne îmbogăsc universul de cunoaștere..ne îmbogățesc vocabularul.. ne fac să visăm..
Lumea satului e transpusă în basme, iar încărcătura moralizatoare e demnă de observat și la o vârstă..de 40 de ani de exemplu..

Cu cât crește vedem că într-adevăr există spâni..zmei..vrăjitoare...doar că spânii știu sa mascheze lipsa de păr, nu și răutatea, zmeii nu ai solzi și nici nu locuiesc în castele ferecate cu uși de oțel, vrăjitoarele nu zboară pe mături și nici nu au șerpi în păr, dar poate chiar le depășesc în răutate pe cele din cărți..

Dar dacă există, spâni, zmei și vrăjitoare..trebuie să existe și Ilene Cosânzene cu pleata blondă, frumoase și virgine, Feți Frumoși călare pe cal alb, haine fermecate și tot tacâmul... Chiar cred că există tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, dacă nu fizic, măcar ca și comportament..ca și atitudine.. Ador bătrâneii care se țin de mână prin parc..ador bătrâneii care glumesc și râd cu poftă chiar dacă artrita îi termină..ador bătrâneii care folosesc glume deocheate..ei sunt tinerii fără bătrânețe, ce trăiesc o viață fără de moarte.. Ei trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți..

Binele învinge întotdeauna, nu e așa? Nu așa suntem învățați? Că după furtună răsare soarele și pe strada noastră... Trebuie doar să ne inițiem în viață, să avem parte și de rău pentru a ști să apreciem binele, trebuie să fim sluga spânului înainte de a fi prinți.. Trebuie să luptăm pentru ceea ce ne dorim...

Mai important..trebuie să vedem ocazia atunci când se ivește și să nu ne fie frică să devenim prinți și prințese.. Dacă ratăm șansele ce ne apar pe cărarea vieții riscăm să fim doar figuranți în basmul vieții..

Așa cum îmi urau prietenii..Îmi aștept și eu Făt Frumosul..pe cal alb nu mai poate veni, că nu cred că e de la poliția călare și nici de la stână..dar poate veni pe bicicletă, placă, ski-uri, role, trotinetă sau ce crede el de cuviință că se potrivește epocii moderne.. Să avem o tinerețe fără de bătrânețe și o viață fără de moarte, să ne plimbăm la 80 de ani de mână prin parc, să ne învățăm nepoțeii glume deocheate.. Să învingem spânii, zmeii și vrăjitoarele...
Fiecare epocă are basmul specific, fiecare om are povestea lui...

... Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.. Și-am încălecat pe-o șa. și v-am spus un vis așa..