De-a soarecele si pisica..

Ce ne mai place sa ne jucam de-a soarecele si pisica..azi unul e soricel..maine se mai schimba rolurile..Dar cum de nu ne-am dat seama de asta pana acum?
Cred ca noua oamenilor ne place sa ne jucam in general de-a soarecele si pisica..sa aratam, sa ascundem, sa intampinam, sa fugim..sa ne ascundem...doar pentru a iesi iar la atac..
Am auzit o poveste despre un soricel si un motan..si nu am inteles de ce...

De ce soricelul murat de ploaie suna motanul pentru a-i spune ca e vesel si ca ploaia nu a facut decat sa il bucure? De ce soricelul nu s-a gandit ca ploaia afecteaza tehnologia? Nici nu i-a pasat ca telefonul nu o sa mai functioneze..

De ce motanul risca in trafic si raspunde imediat la tot ceea ce intreaba soricelul? De ce chiar daca are o zi aiurea incepe sa zambeasca cand primeste un mesaj hazliu de la soricel? De ce cu toate ca uraste mijloacele de transport in comun, renunta la comoditatea masinii si merge cu metroul?
De ce cand soricelul ii spune ca e la Aviatorilor si profita de adierea vantului si de mirosul de tei, motanul trece pe acolo, dar nu are curajul sa opreasca masina pentru a saluta soricelul...probabil credea ca soricelul nu vede..dar vede..

Si vede multe..nu numai la motan....ci si la el..se analizeaza pe sine si ii place ceea ce vede..Vede un soricel fericit..un soricel care zambeste si nu ii e frica de motanul acesta, cu toate ca altii din specia lui l-au incoltit si l-au facut sa sufere..
Dar asa e soricelul asta..are incredere..si ii place foarte mult sa riste atunci cand ajunge la concluzia ca se merita...si chiar de va suferi, nu va regreta..
Soricelul acesta e cam fricos uneori, ca mai toti soriceii..si ii e cam frica sa aiba incredere in motan.. Nici nu stie sigur daca are motive sa se teama..doar ca se simte vulnerabil..

Ma intrebam de ce a trebuit ca si soricelul si pisica sa sufere inainte? Pentru ca ei chiar au suferit, si nu doresc nimanui sa treaca prin ce au trecut ei..sunt amintiri inmuiate in miere si venim.. Oare au gresit cu ceva? Sau e doar genul acela de suferinta care te face sa apreciezi apoi o bucurie, un zambet, care te face sa incepi sa traiesti cu adevarat..e genul de lovitura pe care trebuie sa o primim cu totii doar pentru a simti ca traim, sau mai bine zis care ne determina sa incepem sa traim cu adevarat?

Dar daca soricelul se inseala? Daca vede ceva ce si-ar dori, si nu realitatea? Daca motanul se va transforma in soricel si va fugi? Daca se va speria?
Sa speram ca motanul stie ce vrea..si stie si el sa lase trecutul si sa ia de mana viitorul..sa inceapa sa traiasca si sa riste cu zambetul pe buze..sa aiba din nou incredere..

Da..un pic de incredere si de nebunie din partea amandurora si o sa am ce sa mai scriu despre ei...pentru ei..Pana atunci, sa ii mai lasam sa se joace de-a soarecele si pisica...pentru ca si jocul asta are farmecul lui..