Cand Adamul sau Eva din noi creste..

..incepe sa vada viata altfel, cu alti ochi..
Stie ca trebuie sa ia decizii repede, decizii care afecteaza ziua de maine si ii afecteaza si pe cei din jur..Stii ca nu mai poti fugi in bratele mamei cand esti amenintat de ceva si trebuie sa infrunti binele si raul de unul singur..
Realizezi ca nu e asa frumos sa fii mare si ca dorinta din copilarie de a ne face mari era un vis pripit...ca acum tot ce ai vrea uneori e sa fii mic..
Iti dai seama ca trebuie sa gatesti, sa speli, sa platesti intretinerea, sa cureti, sa muncesti, sa iubesti, sa suferi, sa traiesti...
Vezi cum salariul pe care trebuie sa il primesti peste doua saptamani este deja impartit teoretic pe hartie, vezi cum cartea mult ravnita ramane in raft si luna aceasta, vezi cum excursia planuita de luni nu se va realiza pentru ca ai alte prioritati...descoperi cum sistemul sanitar e mai gaunos decat un copac atacat de termite...Afli ce se intampla in scoli si te temi pentru educatia si siguranta copiilor nenascuti..Vezi in sfarsit ce e ala „stres”, iti dai seama ca somnul devine un hobby.. Cum ar fi ca atunci cand esti intrebat ce preferi sa faci in timpul liber, care este hobby-ul tau, sa spui ca SOMNUL?..ar fi o realitate..

Oricat de optimist si de vesel ai fi, uneori simti cum esti secat de energie..
Sa fii mare nu e asa distractiv pe cat parea odata..credeam ca o sa fac ce vreau..ca o sa am ce vreau..ca o sa hotarasc singura tot ceea ce ma priveste..

Ce pacaleala si cu maturitatea asta..Viata e un trisor experimentat si cu sange rece..
Trebuie sa invat jocul asta de-a viata, sa ii invat siretlicurile si sa o bat cu propriile-i arme.. La fel si voi, Adami si Eve.. La fel si voi..