Cand suntem dezamagiti, noi oamenii avem tendinta de a ne inchide in noi, de a deveni egoisti..de a nu mai avea incredere in nimeni..suntem siguri ca cei din jur vor ceva de la noi, ca vor sa profite intr-un fel sau altul si ne ridicam un zid protector, un zid la care renuntam greu..sau chiar deloc..
Nu conteaza daca esti baiat sau fata, nu conteaza daca ai 16 ani sau 40...nu conteaza mediul social..tot ceea ce conteaza e ca ai suferit si faci tot posibilul sa nu se mai intample asta..si atunci ce faci? Pai te izolezi..nu social, ci iti izolezi sufletul..il tii ferecat cu mii de lacate ale caror chei au fost aruncate in vazduh..il sufoci si nu il lasi sa respire..il omori..fara ca asta sa fie intentia ta de fapt..
Am trecut si eu prin asta..am fost egoista si am luat decizii in asa fel incat sa-mi fie mie bine..nu am mai avut incredere in cei din jur si m-am inchis intr-un glob crezand ca asa e mai bine...m-am distrat la maxim si credeam ca e modul meu de a uita..de a trece peste amintiri..o perioada mi-a fost foarte bine..doar ca am realizat intre timp ca cel mai bun mod de a trece peste o problema e sa o infrunti..si am infruntat-o..M-am reintalnit cu el..dar ceea ce credeam ca imi va face foarte rau s-a dovedit una dintre cele mai bune decizii..la inceput credeam ca mai e ceva, ca o sa ma intorc la ceea ce eu refuzasem..
Am descoperit ca totul era mort...totul..eram doi straini..ne mai legau cateva amintiri comune...si alea amestecate..bune cu rele..cu toate ca in momentele alea in fata ochilor erau doar cele care imi stersesera zambetul molipsitor de pe buze..
Ma uitam la el si nu intelegeam de ce nu il cunosc..impartisem bune si rele pentru 5 ani...dar nu il cunosteam..
Si totusi zambeam..eram fericita...pentru ca luasem una dintre cele mai bune decizii din ultimii ani..pentru ca mi-am demonstrat mie ca sunt puternica si ca stiu ce vreau..
De atunci a trecut ceva timp..iar acum ma uit in urma..si am invatat..Tot spun eu ca invat in special din deciziile gresite pe care le iau in viata..sa trag de un cadavru de relatie a fost o greseala..si am invatat ce vreau..am invatat ca altele sunt lucrurile pe care le caut..ca fericirea o poti gasi in cele mai neobisnuite momente..ca poti cunoaste oameni care chiar sa merite..sa iti dai seama ca altii chiar merita..Si te sperii..
Dar atunci cand te frigi, sufli si in iaurt..asa spune o vorba..si e adevarata..Chiar si acum cand simt ca ma apropii prea mult, imediat ma retrag in globul parasit..daca simt ca as putea fi facuta sa sufar, ridic imediat un zid de protectie..sunt ca un copil ce fuge in bratele mamei atunci cand se simte in pericol..sufletul meu a fost facut tandari si abia l-am lipit..cicatricile pot fi vindecate, dar nu de catre mine..ci de un el..care sa merite sa vada dincolo de suprafata aparent rece..
Urasc in momentul de fata ca am invatat sa analizez prea mult ce se petrece in jurul meu..si sa ii analizez si pe cei ce ma inconjoara...incerc sa scap de ratiunea rece si sa ma las ghidata de instinct pentru ca mi-a fost de ajutor de multe ori..Pana acum cand mi se spunea ca gandesc prea mult o luam ca pe un compliment..acum a inceput sa ma deranjeze atat de mult acest lucru incat evit de multe ori sa ma mai gandesc daca e bine sau nu ceea ce fac..efectiv pun in aplicare..
Poate asa o sa scap de globul meu protector de cristal..poate asa o sa iau decizia de a-l sparge..si poate o sa ii determin si pe altii sa isi detoneze zidul ce le-a ferecat si le-a inrait sufletul prea mult timp..
Tii minte?.
„dar in viata daca stai intr-un glob de cristal de frica sa nu suferi..nici nu o sa traiesti cu adevarat”
„da, dar nu mai las pe nimeni sa-mi intre in suflet (cel putin nu asa repede)”
Dar e un drum pe care trebuie sa il parcurgem fiecare singur...pentru ca doar singuri descoperim cum sa taiem funia ancorei ce ne tine de trecut..
Acum o săptămână
Postări
