Monolog

Nici eu nu stiu cu ce sa incep..si as fi preferat de mii de ori sa vorbim fata in fata..stiu..sa am grija ce imi doresc pentru ca mi se va indeplini..

1. Nu am stiut ca situatia e asa grava..nici nu am banuit..chiar am crezut ca se rezolvase si ca ai trecut peste problema asta. Oricum, indiferent ce se va intampla si ce vei hotari, te voi sustine pentru ca numai tu stii ce e mai bine pentru tine, indiferent de ceea ce cred cei din jur..

2. Sa vad daca te pot ajuta cu ceva...macar cu o vorba buna pentru ca stiu ca e de nepretuit in momentele grele..

3. Nu pot altceva decat sa spun ca imi pare rau si ca uneori glumele mele sunt deplasate.. Da, citesc oamenii si vad imediat unele lucruri, doar ca in cazul tau nu aveam cum sa banuiesc asa ceva, stii bine...plus ca nici nu m-am gandit ca te-ar fi deranjat, atat timp cat a fost reciproc..
Da, e adevarat, eram la pamant, doar ca sigur as fi fost alaturi de tine..sigur..
Daca ajut, ajut din placere, nu ca sa ii fac pe ceilalti sa se simta datori, nu uita asta..poate acest lucru nu l-ai vazut pana acum la mine..si da..poate analizez si judec, poate toti judecam, doar ca eu sunt mai ciudata si poate si mai de apreciat pentru ca si spun ceea ce vad..

Dar..pun pariu ca ai uitat ca si maine e o zi..si ca soarele va rasari din nou..Si ce e cel mai important, tot raul e spre bine, nu asa m-ai invatat?