Vrem adevar..vrem sinceritate..vrem sa nu fim mintiti...dar cand obtinem asta..nu ne mai place, nu mai vrem adevar, uitam ca asta ne dorisem initial..
Descoperim ca adevarul doare..
Mi s-a spus ca sunt unele lucruri care nu trebuie spuse..ca sunt unele lucruri pe care nu trebuie sa le stim niciodata..Sa fie asa oare?
Eu vreau sa stiu tot ceea ce ma priveste..bun sau rau..daca nu stim sa acceptam adevarul, nu inseamna oare ca preferam sa traim in minciuna toata viata?..ca ne place sa fim mintiti frumos?..
De ce mi se spune ca se apreciaza sinceritatea mea, ca e un principiu de baza in viata, doar ca atunci cand sunt sincera cu cei din jur, mi se spune ca fac numai rau?
Hotarati-va o data..vreti sau nu sinceritate?..Stiti ce vreti pana la urma?
Toti se simt raniti de sinceritate..de faptul ca poate par ca nu ma gandesc la consecinte cand ma exteriorizez..Dar ma gandesc intotdeauna ca asa e corect..
Doar ca in incercarea mea de a fi corecta cu toti cei din jurul meu se pare ca se trece cu vederea peste asta si se vede doar aparenta...daca acel adevar doare inseamna ca am facut rau ca am spus..
Sau sunt eu prea inocenta si prea visatoare cand ma gandesc ca a spune mereu adevarul si a fi sincer indiferent de consecinta e corect fata de cei din jur, ca e moral?
Acum o săptămână
Postări
